Acoperim vorbele cu fum..

Mi se pare aproape imposibil gandul ca ar trebui sa ma las de fumat..Nu e o nevoie fizica. Sangele meu nu urla disperat dupa o gura de nicotina. Asta ar fi fost cea mai fericita varianta.

Motivul... Am inceput sa fumez dintr o intamplare mai mult stupida si copilareasca.Fara motiv.

Intre timp un motiv a inceput sa prinda forma incet incet..Fumam pentru ca mi facea placere. Din cauza asta inca o fac. Imi place sa tin tigara in mana, imi place sa ma joc cu fumul..asta mi se pare chiar fascinant..imi place cum arata buzele atunci cand il suflu..imi place sa fumez stand pe marginea patului in intuneric..[cafeaua inainte e ca tigara de dupa...]..imi place sa fumez intr o gara,chiar daca astept sau nu un tren.. imi place senzatia de calm..in  pauza pe care o fac sa fumez nu mai ma gandesc la nimic altceva.Poate doar la faptul ca as vrea sa nu se termine atat de repede momentul. Fumul mi a invaluit de tot..mai intai plamanii,apoi mintea.

Asta e cea mai rea situatie si totusi ma bucur de ea in fiecare moment.. Nu am cum sa renunt in mod voit la o chestie care imi place, oricat de nociva ar fi ea.Nici un plasture,nici o guma de mestecat si nici o pastila nu exista pentru efectul asta. Am incercat sa ma gandesc la un inlocuitor dar oricate variante mi ar trece prin cap nici una nu pare cat de cat multumitoare. 

Am ajuns la concluzia ca..Nu..nu sunt dependenta de tutun si de substantele respective.Sunt dependenta de placere. Asta cred ca e cel mai mare viciu al meu.

"Nu ne mpotrivim legilor sfinte ale placerii..."

I could. I would… I shouldn’t.

Mai beau o cafea sa ma asigur ca nici in noaptea asta nu dorm.Ma pierd minute in sir printre vechi obiceiuri.Poze.Incerc sa gasesc ceva,habar nu am ce..Ma specializez in a pune intrebari la care stiu ca nu o sa primesc un raspuns..cel putin..nu un raspuns pe care as vrea sa il aud.

E momentul in care savurez orice particica de fum..fum pe care plamanii mei au obosit sa l mai asimileze.Cam acelasi lucru cu a incerca sa misc niste chestii care ar trebui sa stea pentru cateva clipe in repaus.

Imi aduc aminte cum stateam pe covor si in fata mi se derulau imagini. La care nu puteam sa ma opresc.Se schimbau prea repede si nu apucam sa ma concentrez la nici una din ele.Urmatoarea.Si iar..Iar le am uitat pe cele din urma. [Priveste..] Ma trezesc chicotind copilareste.. Peste tot e o aroma de alb. Zapada mi se rataceste prin par si mi se topeste printre degete. Totusi nu mi e frig. Ah..Acum sunt iar pe covor. [Zambete..] Cred ca pana la urma m am oprit la cea mai vesela imagine.

Doua cafele si am sentimentul ca o sa fiu mereu treaza. Fizic vorbind..  Si eu care credeam ca sunt singura care transforma lucrurile frumoase in drame, pentru o aparenta placere..Hai sa ne umplem golurile din stomac si sa ne dezlipim din blocajul momentului..

Jocul care ne bantuia copilaria..

Acum cateva nopti , in timp ce incercam sa adorm , in camera era un intuneric compact ..si mi a venit in cap imaginea unui joc din copilarie, care in momentele respective imi crestea adrenalina si sentimentul de frica mai mult decat cele mai de groaza filme cu boxele date la maxim.

“Omul negru”.. Pana si numele suna macabru.. Niciodata nu am stiut cine e acest “personaj” , fiecare isi crea propria imagine in minte, pornind de la cateva randuri de poveste .. stateam toti intr un cerc,tinandu ne de mana, si strigam in cor niste cuvinte care ne dadeau fiori.. “omul negru” era evident tot cineva din grupul nostru,care statea ghemuit dar care brusc parca se transforma intr un monstru din cosmarurile noastre de copii. Langa el,un altul care ii era..complice..ii soptea o ora la care sa se ridice si sa inhate pe cine prindea mai rapid..

 -Copii, copii veniti la masã..
-Ne e fricã de Omul Negru!

-Ce mãnânci?
-Carne de om..
-Ce bei?
-Sânge de om.
-Pe ce dormi?
-Pe un pat dintr o mie de ace..

-Si ce vrei?

-Sa va mananc!!

 

Omul Negru la ora 1 n a venit..
Omul Negru la ora 2 n a venit..
Omul Negru la ora 3 n a venit..

......

Omul negru la ora “x” a... venit!!!

 

Atunci era momentul cel mai terifiant din tot jocul…Cand micul monstru se ridica urland si incepea sa ne alerge..Urland ,dar nu mai tare ca noi , posibilele “victime” care alergam fiecare cat puteam de repede, asteptand parca din moment in moment sa fim incoltiti de o creatura dubioasa..

Daca eram prinsi, ne transformam noi insine in cosmarul celorlalti si era foarte interesant sa citesti frica in ochii lor..

 

Chiar daca stiu ca e un joc si ca practic “Omul negru” e tot unul dintre noi, cred ca si acum m ar speria ideea de a fi..vanata de el..

Desen.fantezii.pensula.joc.culori..

In camera e semiintuneric.. Ei ii place sa picteze doar noaptea cu sevaletul inconjurat de lumanari. Culorile sunt mult mai calde si dorintele transpuse pe panza aproape ca … ard.

Foc.S a aprins.Fum. A ramas cateva momente nemiscata , cu tigara intr o mana si cu pensula in cealalta. Incepuse desenul cu mult timp in urma dar parca nu vroia sa l termine.

El .. Toarna vin in pahare. Inca mai era o sticla nedesfacuta..In locul ala e atat de intuneric incat daca ar fi intrat cineva in camera nu ar fi observat o decat pe ea.Imbracata intr o camasa alba aproape desfacuta..in camasa lui,care acum era ca o parte din desen.

Ii place sa o priveasca cum , prinsa in jocul culorilor nu mai e atenta la nimic altceva..  cum uneori nervoasa tranteste pensulele , amesteca acuarelele cu mana , isi aprinde cate o tigara si inca o data vrea sa renunte. Inca o data,dar niciodata nu o face..

“Sterge ti zambetul ala ironic de pe fata.. “

“Imi place sa vad cum te chinui..”

“Poate vrei sa te colorez” rade si arunca in el cu o pensula.

El..Nu zice nimic.Se ridica.. Ia pensula plina de rosu de jos.. Ea ramane nemiscata. Ii prinde parul, i l umple de culoare si o strange in brate.

“O sa l terminam impreuna.”

“Sau facem altul nou.Avem o bucata de panza prea monotona..” Ia cearsaful alb de pe pat si il intinde pe jos.

Ea incepe sa se plimbe pe fiecare parte a corpului lui cu o pensula..O lasa pe jos si amesteca nuantele cu mana.Din cand in cand se aprindea cate o lumina puternica pe strada..in camera nu mai e chiar asa de intuneric.Atunci se puteau observa zambetele.

Afara se aude un”Poc” ..Ea se sperie si il strange cu degetele..de spate..."ce nebunie"...apoi iar liniste..se auzeau toate..tresaririle..rasuflarile...Ar fi vrut sa tipe.dar..era atat de liniste incat..tot ce a facut a fost sa il muste tare de gat....si...el sa o zgarie pe spate. apoi..

apoi..erau..amandoi..un..trup..un.ritm..un sarut..o senzatie..si la sfarsit un cearsaf colorat.

“mai tu ,mai eu , mai noi ca niciodata…”

In her eyes.

"Bianca, my sister is a dreamy person…but her age should throw her a little bit more in reality…she s still a child. Her brittleness and her thoughts seem to be drew from a story… and that approached her to special people. It s weird that she does not understand herself, she doesn’t t know the roots of her feelings… and neither do we, her friends. She’s dazy, addicted to rock music, in love with the moon, the sea and a cute actor. According to stars, she's the water element.."

S.

Cateva randuri scrise de sora mea,acum ceva timp, "Describe one favourite person".

plin de fum..fara somn

Pastile.Spital. Bani.Vise bolnave... Am adormit iar in metrou.Trebuia sa cobor acum doua statii.La naiba..[N adormi! Fa ceva..Scrie.Termina ti cuvintele,ideile..]..Sunt niste vise foarte reale dar le uit in urmatoarele 10 secunde dupa ce deschid ochii.. Plec in Japonia..

Atentie,se inchid..[ochii..]nu..nu.. usile,sunt atat de obosita..Iar era sa adorm. Niste scotch sa mi lipesc pleoapele ,va rog. Trei secunde ..Am impresia ca nu mai stiu ce e cu mine. Nu mi dau seama ca am adormit, decat cand ma trezesc si decorul e altul..Nu..De fapt decorul e acelasi, personajele sunt diferite. Am nevoie de cateva momente ca sa mi dau seama unde sunt ,ce caut acolo si ce trebuie sa fac. E ca si cum..Nu..

Imi pierd capul..Am inceput sa aud voci,muzica din desene animate si am mai si intarziat.In minte mi se deruleaza tot felul de imagini.. Gara..Dunhill-urile au aroma de Braila si ciocolata e norocoasa. Sa nu te ntreci cu mine in aiureala ca o sa te miri si tu cat de greu e sa iesi cu capul din norii astia grosi odata ce ai intrat suficient de adanc..Vrei sa nu mai stii de tine? Nesomnul dauneaza grav luciditatii.

Prostii..Prostii..

am o mie de baloane colorate..

Amintiri dintr o primavara cu miros de piersici..

Sunt sus.Undeva in conservator e soare si bate usor vantul.e aproape perfect.e o terasa de unde totul in jur se vede verde..as sta aici pana ar stinge cineva soarele..

As vrea ca pana atunci sa mi topeasca toate senzatiile si dorintele care implica ceea ce el a numit "un duo vicios"..vicios si care creeaza o dependenta usor suparatoare..oare chiar ne ghidam inconstient si ne cream un drum aparent minunat,catre lucrurile pe care nu le putem avea? Chestii care imi dau o permanenta senzatie de fericire neconditionata..o senzatie pe care o simt atat de puternic ..si dusa pana la extrem doare..

Doare poate pentru ca imi dau seama ca nu o sa o pot pastra decat pana rasare soarele intr o gara.. undeva intr un oras plin de amintiri.

Si stiu ca nu doar eu,jumatate din iluzoriul “noi”..nu doar eu am simtit o.. in tine radia in fiecare clipa,secunda,in fiecare celula si vorba pe care o spuneai.vroiai ca si mine sa o pastrezi o vesnicie dar erai constient ca e doar o chestie perfecta care dintr o serie de motive dubioase nu va dura. Stiai ...si totusi mi ai alimentat sentimentele ...si mi ai ascuns totul ,chiar daca stangaci..totusi perfect.Acum de ce ma chemi si inainte sa ajung... te ascunzi? Atat de frumos ai pus un val peste toate lucrurile care se intamplau de fapt,incat nu am putut sa nu te iert ..si chiar daca era un val transparent eu nu am avut puterea sa ma apropii prea mult de el ,de frica sa nu vad ce e inauntru.Sunt o lasa.. Acum sunt ca o jucarie care nu mai functioneaza.Candva m ai luat de jos,mi ai pus baterii noi si ai avut grija.. Nu ai apucat sa mi le si consumi,poate era mai bine daca o faceai...

Soarele e puternic. Dar nu suficient de puternic ca sa sparga balonul in forma de inima pe care l am umflat impreuna. Dar de astazi o sa incerc sa ii dau drumul sa zboare..

Tu crezi ca eu ma joc aici?tortureaza ma artistic.. Imi place sa fie...DRAMA..

...dar...Te rog...nu o transforma in tragedie.in astea nu stiu sa mi fac rolul.

Mii de trenuri.Poveste cu vise.

-M am pierdut..
-Cum asa? Doar sunt cu tine..
-Ma simt brusc mutata in alte spatii si dimensiuni. Nu e nimeni aici. Aici..nu exista nimic. Nici pamant, nici cer, nici iarba, nici nori.
-Ma auzi?
-Dar de ce nu te vad?
-Pentru ca ai ochii inchisi..
-Ba..pe mine ma vad. Doar pe mine..
-Asculta printre cuvinte. Ai putut candva.
-Nu mai pot..Eu..Nu mai cred in nimic. Ce ma fac?
-Inveti..Sa crezi.

Intr o gara nu ai cum sa fii actor. Aici e mult verde vesel. E si un nor mic, in care se ascunde soarele cand ii este prea cald. Noaptea e senin...
In gara asta opresc toate trenurile, candva. Unele mai putin, altele pentru totdeauna. M am urcat pe rand in fiecare, dar m am intors mereu in gara. Rapid, Accelerat...mult prea Personal. Imi place uneori sa ma plimb singura, dar nu intelege gresit.. Doar uneori.
M am intors mereu, pentru ca aici e liniste.. Un fel de stare calma..de regasire.
In cafeneaua din spate, pe jumatate pe intuneric, pe jumatate plutind in fum si aburi de cafea, oamenii isi contureaza dorintele... Undeva, nu il vezi decat rar, dar e aproape imposibil sa ii ramai indiferent... Undeva, el canta pe rand la diferite instrumente.. E in gara de cand am ajuns prima data aici, si cel mai mult imi place cum canta la trompeta...
Asta este gara viselor, dar ai grija ... Chiar si in frumos poti sa te pierzi.. Atat de usor.


- Dar nu stiu in ce tren sa ma urc..
- Ai rabdare...Ai sa ti dai seama. Trenul potrivit nu pleaca niciodata fara tine..

Cat arde un chibrit?

Un bat de chibrit e mic. Un bat de chibrit nu e singur aproape niciodata. Imi place sa le aprind si sa le privesc cum ard,desi e o placere relativa..aproape sadica.Am impresia ca niciodata nu ard suficient.. Si suficient e tot un cuvant cu sens relativ. La fel si raspunsul la intrebarea "Cat arde un chibrit?"

• "Putin.Mereu se stinge.E doar un chibrit.." link
  
• "Suficient cat sa aprind 7 tigari.."
• "Cat il lasi sa arda.Atat."
• "Atat cat mintea poate retine imaginea unuia care arde." link
  
• "Cat este oxigen." link
  
• "Pana se stinge."
• "30 de secunde.Cat sa ti pui o dorinta si sa aprinzi altul la fel.."
• "Cat vrei tu." [oare..?] link
  
• "Cat de la un cap la altul."
• "Cat tine flama." link
• "Timpul de ardere al unui chibrit e direct proportional cu lungimea acestuia (plus alti factori: modul in care e tinut,conditiile de mediu,miscare,modul de aprindere-obisnuit,cu aruncator de flacari etc.). Concluzie : cateva secunde."
• "Daca are conditii,poate sa arda toata Terra.Depinde cata energie are."
• "Pana l stingi sau pana te arzi." link
  
• "Pai depinde cate bete sunt in chibrit." link
  
• "Pana te gandesti 'Au...ce frige!'."
• "Invata ma pe de rost..o sa merit.Dar grabeste te,nu ai timp decat cat arde un chibrit..Daca nu,ma bag in sticla ce o scurg si ma arunc in mare..Care m o gasi,al ei sa fiu.." link
  

E cald si uneori focul zambeste.Cu betele de chibrit imi ard incet nelinistile,in culori calde..As vrea sa pot sa scriu mai multe,dar uneori nu ma pot rezuma la cuvinte..Chibriturile sunt diferite pentru fiecare dintre noi.Uneori ard,uneori nu reusim sa le aprindem..

Despre pixeli

Suntem sclavii imaginilor.Imagini mincinoase ale fericirii.Tu nu ma cunosti decat dintr un zambet pe care l am imprimat intr o zi pe un ecran.Un zambet care nici macar nu cred ca a avut o cauza.E ca un crochiu facut de un om talentat...dar nu de un artist.A avut urmari in schimb..
Ne modelam scenarii din cuvinte pe care computerul de creeaza din pixeli cand batem la tastatura.Asta e tot ce facem aici.Povesti.Nici macar nu sunt o actrita buna pentru ca am incetat de mult sa mai incerc.Sa mai incerc sa ma prefac.Pixelii se transforma in pori.Pentru ca mie imi place sa ma arunc in schitele pe care le desenez.Care schite? Niste foi albe.Patate din loc in loc de cafea si scrum.Apoi se transforma iar in pixeli,pori,pixeli,fum,pixeli.Le am amestecat de tot.Habar n am ce mai e real.
Povesti de diverse rezolutii..
Incepe prea jos si se termina prea sus.Orice.Totul.Dar se poate si mai rau.Ca atunci cand se opreste liftul intre etaje,cand o carte se termina abia cand credeai ca a inceput,cand versi tusul pe un desen aproape terminat...sau poate e mai rau cand se consuma tusul si nu mai ai cum sa l termini.
Nu sunt in stare de nimic momentan.In ultimul timp sentimentul de libertate mi s a accentuat periculos de mult..Unele cuvinte trec prin mine fara sa simt.Altele ma cutremura.

pe valurile lumii [nu] plutesc.

Stau pe scaunul asta rosu dar de fapt nu sunt aici...
Dar ce vrei sa faci?Intoarce te..
Incerc sa descui usa cu un fir de iarba.M am lovit de atatea ori la cap incat mi s a incurcat blanita...
Vrei un pieptan?sau mai bine tai o. Nu cred ca mai reusesti sa o descurci...
Daca o sa creasca la fel?
Inseamna ca ai probleme nu prea vesele si nici prea verzi...
O singura virgula schimba intreaga poveste.
O secunda de neatentie si ai cazut in gol...
O secunda de neatentie si nu ai timp sa ma apuci de mana!
Te apuc de par,ne descurcam...Mai bine pune firul de iarba in pamant..lasa l sa creasca.. si cauta...altceva.poate un topor.
De ce sa sparg usa cand poti sa mi dai cheia?
Nici macar nu exista o usa de care trebuie sa treci.E doar in mintea ta..Ah.Si cheia...Ai lasat o sa zboare..Iar tu..Uite te la tine.Esti simpatica.Inca n ai invatat ca nu poti zbura cu aripile alea de fum...
Poate ca nu vreau sa zbor...
Ignoranto!Stai...Nu trece...Ai trecut.
Am trecut...
O sa treaca...
Uite te la mine...
Vad.Te ai aruncat..Ai trecut printr o plasa si acum esti numai fragmente.Bine ca nu avea model...Ti ar fi fost mai greu sa te ..aduni.
Nu,nu avea model,dar era aproape milimetrica.
Te pierzi.
Am trecut prin voi si mi ati oprit cu indiferenta cate o bucatica.
Cu cine vorbesti?La naiba...
Cu toti.Unii au fost mai lacomi.
Nu dramatiza,esti ridicola.
Da mi firul de iarba inapoi.
Stai ca suna telefonul...Dar nu al meu.E cald,dar nu e soare..Si tu nu stii sa te joci.
Iar tu lasi jocul neterminat.Mai furi si zarurile.Sa nu ne putem juca fara tine.
Sunt o egoista.
Da.Si te a batut prea mult vantul in timpul noptii.Mie mi place dimineata.E o metafora perfecta.
E un cliseu. Oricum,tie ti se pare ca e colorat,cand de fapt vezi totul monocrom.
Da,dar pot sa mi imaginez...
Ma enervezi!

Atunci cand..

Cand te trezesti in bratele cuiva drag si asta ar fi inca unul din momentele ce ai vrea sa dureze o vesnicie....cand bei o cafea dimineata in timp ce devi una cu soarele....cand stai pe plaja cu o bere n mana si tot ce vrei sa auzi e sunetul marii....cand imbratisezi pe cineva cu toata fiinta incat aproape vi se amesteca particulele....cand simti ca ai tot timpul din lume si ca nu il irosesti...cand iti dai seama ca sunt cateva persoane in jurul tau carora chiar le pasa....cand ai atata energie si pur si simplu te urci in tren fara sa te sperie necunoscutul....cand faci pe cineva sa zambeasca si i simti bucuria de care esti "vinovat"....cand faci entuziasmat,o serie de lucruri,fara sa te gandesti in primul rand la tine....cand te culci plin de ganduri care te fac sa adormi cu zambetul pe buze.

Viata e minunata.