duminică, 14 decembrie 2008

I could. I would… I shouldn’t.



Mai beau o cafea sa ma asigur ca nici in noaptea asta nu dorm.Ma pierd minute in sir printre vechi obiceiuri.Poze.Incerc sa gasesc ceva,habar nu am ce..Ma specializez in a pune intrebari la care stiu ca nu o sa primesc un raspuns..cel putin..nu un raspuns pe care as vrea sa il aud.

E momentul in care savurez orice particica de fum..fum pe care plamanii mei au obosit sa l mai asimileze.Cam acelasi lucru cu a incerca sa misc niste chestii care ar trebui sa stea pentru cateva clipe in repaus.

Imi aduc aminte cum stateam pe covor si in fata mi se derulau imagini. La care nu puteam sa ma opresc.Se schimbau prea repede si nu apucam sa ma concentrez la nici una din ele.Urmatoarea.Si iar..Iar le am uitat pe cele din urma. [Priveste..] Ma trezesc chicotind copilareste.. Peste tot e o aroma de alb. Zapada mi se rataceste prin par si mi se topeste printre degete. Totusi nu mi e frig. Ah..Acum sunt iar pe covor. [Zambete..] Cred ca pana la urma m am oprit la cea mai vesela imagine.

Doua cafele si am sentimentul ca o sa fiu mereu treaza. Fizic vorbind..  Si eu care credeam ca sunt singura care transforma lucrurile frumoase in drame, pentru o aparenta placere..Hai sa ne umplem golurile din stomac si sa ne dezlipim din blocajul momentului..



5 comentarii:

Liviu spunea...

da , o stare destul de ciudata, sa inteleg ca fumezi..... nu am incercat pana acum niciodata acest obicei ........ app de desenat, am vazut ce scrie la profilul tau, asta este si pasionea mea ...... sa te tii de ea, ajuta foarte mult la consolidarea spiritului

B. spunea...

Nu e tocmai un obicei..E tot un fel de pasiune.Nu la fel de sanatoasa ca si desenul,ce i drept..
Din pacate ,in ultimul timp i am acordat mai mult timp primei de care spuneam..

Cu toate astea,totusi,daca nu ai incercat pana acum,pastreaza starea asta..E cam greu sa renunti la o "pasiune" dupa ce gusti din ea ,chiar si o singura data..:)

Cristina spunea...

stiu cum e cand ai un film cu amintiri in cap. de multe ori am filmul respectiv cand sunt in metrou si ma apuca rasu de una singura si se uita toata lumea la mine...ma intreb de ce oare :))

B. spunea...

:) Si mie mi se intampla destul de des sa am momente de "neluciditate" in locuri de genul ala.. si implicit,reactii pe care lumea probabil nu stie cum sa le interpreteze..

Mie mi place sa surprind reactii pe chipurile oamenilor care se pierd in amintiri.

judge spunea...

Este ca si cum te pierzi in mirosul unei flori inexistente pentru unii. Tu si floarea, tu si clipa, tu si simtirea...sau chiar tu si tu. atat de dulce nu?