Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările

luni, 31 ianuarie 2011

asta vara am Retezat...


(august 2010)
Nu cred ca exista persoana care sa nu simta o anumita bucurie atunci cand descopera un loc frumos.. Pur si simplu cred ca e o nevoie, care trebuie satisfacuta cat mai des posibil.
Mie imi plac in special locurile din natura si as prefera oricand sa petrec cateva zile urcand pe trasee montane, in loc sa ma plimb prin orasele pline de turisti.. Probabil pentru ca de mica am fost plimbata prin unele dintre cele mai frumoase locuri de la noi din tara, am invatat sa apreciez si sa iubesc natura. Dar am crescut si am avut o perioada de cativa ani in care, prinsa in agitatia zgomotoasa a orasului, aproape uitasem ce sentimente am cand ajung pe un varf de munte.
Vara asta am redescoperit dupa cativa ani, bucuria pe care cred ca ar trebui sa o cunoasca cat mai multe persoane.. Vara asta,alaturi de cei din familie, am ales ca destinatie de calatorie Muntii Retezat pentru ca in urma 5 ani cand am fost acolo, vremea rea ne-a dat peste cap planurile si nu am reusit sa urcam foarte mult..
Dupa un traseu obositor, care a pornit din sudul tarii, am ajuns la Petrosani si am mers mai departe,lasand in urma ultimele orase din zona (Lupeni, Vulcan si Uricani),niste perspective dezolante..Ma intrebam cum pot oamenii sa isi traiasca viata de zi cu zi intr-un spatiu atat de gri si prafuit..Pacat de peisajele frumoase din jur,care erau eclipsate de blocurile aflate intr-o stare destul de avansata de degradare..
De la Campul lui Neag,am pornit pe un drum forestier si am mers cu masina cam jumatate din el, pentru ca la un moment dat devenea prea abrupt pentru o masina normala..Am urcat restul drumului pana la Cabana Buta(1580m) pe jos, pe un traseu marcat cu o cruce rosie, un traseu usor accesibil.. Ne-am hotarat sa stam cateva zile la cabana, ca apoi sa asteptam o zi frumoasa si sa urcam pe creasta..Seara am stat cu cabanierii si cativa oameni de acolo si am fost placut surprinsa sa aflu ca iarna cabana este lasata deschisa pentru oricine vrea sa stea acolo, cu speranta ca toate lucrurile sa fie lasate in ordine.. In prima zi am urcat cam 25 minute pana la Taul Buta..nu exista un traseu marcat pana acolo,dar am fost indrumati.. Mi s-a parut un loc minunat, parca eram primii care paseam pe iarba de acolo si m-am gandit cate locuri frumoase exista in Romania si cat de putini oameni ajung sa le vada.. Multi din cunoscutii mei nu au urcat niciodata pe un traseu montan..E pacat ca oamenii se multumesc sa se opreasca in primul loc unde vad o poienita, sa faca acolo un gratar si sa lase un morman de gunoaie dupa, fara sa se simta macar putin vinovati..
Vremea era foarte schimbatoare si imprevizibila, am intrebat cativa salvamontisti daca se poate urca si ne-au sugerat un traseu pe creasta pentru o zi, pentru ca nu aveam echipament corespunzator unei nopti la peste 2000 m altitudine.. Cand am iesit din cabana, am vazut soarele stralucind si un cer cu cativa nori ratacititi din loc in loc si mi-am spus ca e o zi perfecta pentru urcat.. Am pornit cu tatal meu pe traseu de la Cabana Buta la ora 7 si jumatate,am urmat marcajul (crucea rosie) dispus la inceput pe copaci, apoi pe stanci sau stalpi de marcaj si in 30-40 de minute am ajuns pe Saua Plaiu Mic (1870m), unde ne am oprit cateva minute pentru ca peisajul este naucitor, in fata si in dreapta se vedeau toate varfurile Retezatului, avand o cromatica foarte variata in functie de distanta.. De acolo, am continuat traseul , schimband marcajul cu cel cu dunga rosie, spre Varful Custura (2457m).. Pentru ca pe drum,in timp, am capatat un avans cam de o ora si jumatate fata de cum ne calculasem initial, ne-am permis sa incetinim pasul cand doream sa admiram.. Am trecut de primul varf (cam dupa 2ore si jumatate-3 de mers),marcajul s-a schimbat in cruce galbena si dupa un mic popas ne-am indreptat spre al doilea varf ca inaltime al Retezatului, Varful Papusa-2508m (recent am citit undeva ca a scazut la 2504m) .. Traseul este incredibil, mi-a placut ca pana la o anumita altitudine peste tot era plin de flori si insecte..totul era colorat si cu cat inaintam descopeream peisaje din ce in ce mai spectaculoase, pe care nu pot sa le descriu, trebuie si merita vazute.. Pana aproape de primul varf nu ne-am intalnit cu nimeni, dar de aici incolo am inceput sa vedem grupuri de oameni, care se apropiau treptat si am fost surprinsa sa observ ca 90% din ei erau straini..Am avut in acelasi timp un sentiment de admiratie dar si unul de dezamagire.. Ii admiram pe acesti oameni care au calatorit mii de kilometri special sa ajunga in Masivul Retezat si eram dezamagita pentru ca mi-ar fi placut ca romanii sa stie sa valorifice lucrurile si locurile care merita..
Distantele dintre cele trei varfuri au fost cam de o ora, trebuia sa fim atenti la fiecare stanca pe care paseam, pentru ca unele erau inslabile si fiind mari portiuni numai cu urcus pe stanca, sa alunecam nu era o perspectiva prea placuta..
Cand am ajuns pe Varful Papusa, nu se vedea nimic in jur din cauza norilor care se adunasera rapid, asa ca nu am poposit prea mult si am pornit spre cel mai mare varf din Retezat, Varful Peleaga.. Am mers intr-un ritm destul de alert pana acolo si am intalnit pe varf un grup mare de oameni care sarbatoreau cucerirea.. Eu ma umplu de bucurie cand ajung pe un varf , imi dispare toata oboseala acumulata pe traseu ..E o bucurie ciudata , incerc sa imi inabus orice urma de tristete pentru ca mereu stiu ca timpul pe care il petrec acolo e limitat si ca odata cu coborarea o sa se termine drumetia si ca poate nu voi mai ajunge niciodata in locurile acelea..
Am continuat drumetia, cu o coborare spre Lacul Bucura ( 2040m),un impunator lac alpin, cel mai intins lac graciar din Romania (8,9ha), unde am simtit ca ne apropiem de civilizatie, deoarece in apropiere era plin de corturi,fiind loc de campare pentru cei care urca pe creasta.. Inapoi pana la Cabana Buta, se reia marcajul cu crucea rosie pe un traseu usor accesibil,foarte frumos, de aproximativ 2 ore si jumatate-3 cu o mare parte de coborare.
Am avut noroc de o vreme buna, chiar daca pe parcurs ne-au speriat norii de cateva ori, am avut noroc sa redescopar placerea de a urca pe munte, sa raman cu gura cascata, nestiind in ce parte sa ma mai uit, sa am satisfactia unui alt traseu minunat pe care m-as intoarce cu entuziasm si placere,oricand..

duminică, 1 februarie 2009

Book review: Herman Hesse's Siddhartha


Herman Hesse - Siddhartha - 9.8

"*Sufletul tau este lumea întreaga*, asa se spunea acolo, si tot acolo se mai spunea ca în somn, în somnul adânc, omul patrunde pâna în strafundurile sale adânc."

Mi a placut atat de mult cartea asta incat la sfarsitul ei imi venea sa plang...nu pentru ca eram trista,nu pentru ca am terminat o...pentru ca ma simteam atat de plina de ..frumos, incat mi se parea prea mult.
Cum sa ajungi sa atingi Nirvana? E o poveste..despre incercarea continua a lui Siddhartha, de a isi descoperi Eul, drumul spre sine insusi, de a si potoli setea eterna de cunoastere. Cuvintele nu au fost niciodata suficiente pentru a putea cuprinde amalgamul de sentimente si senzatii. 
Folosindu si superioritatea pentru a isi gasi drumul catre fericire, Siddhartha a realizat ca intelepciunea nu poate fi transmisa de la o persoana la alta,pentru ca nu e atinsa decat prin intelegerea propriilor pasi,cuvinte sau fapte. 

"Acest izvor al izvoarelor trebuia sa l gasesti, trebuia sa l gasesti în propriul tau eu si sa ti l însusesti! Restul era numai cautare, era ocolis, era ratacire."

"Si toate acestea laolalta, toate vocile, toate telurile, toate dorintele, toate chinurile, toate placerile, tot raul si binele, toate acestea, laolalta, formau lumea.Toate laolalta alcatuiau fluviul întâmplarilor omenesti, alcatuiau muzica vietii. Si în clipa în care Siddhartha asculta cu încordare fluviul acesta, cântecul acesta pe mii de voci, în clipa în care nu mai dadu ascultare nici suferintei, nici râsului, în clipa în care nu si mai lega sufletul de nici o voce anume si n o mai patrunse cu eul sau, ascultându le în schimb pe toate odata, auzind întregul, unitatea, în acel moment marele cântec al miilor de voci se alcatui dintr un singur cuvânt care se chema Om: desavârsirea."



joi, 11 decembrie 2008

Jocul care ne bantuia copilaria..

Acum cateva nopti , in timp ce incercam sa adorm , in camera era un intuneric compact ..si mi a venit in cap imaginea unui joc din copilarie, care in momentele respective imi crestea adrenalina si sentimentul de frica mai mult decat cele mai de groaza filme cu boxele date la maxim.

“Omul negru”.. Pana si numele suna macabru.. Niciodata nu am stiut cine e acest “personaj” , fiecare isi crea propria imagine in minte, pornind de la cateva randuri de poveste .. stateam toti intr un cerc,tinandu ne de mana, si strigam in cor niste cuvinte care ne dadeau fiori.. “omul negru” era evident tot cineva din grupul nostru,care statea ghemuit dar care brusc parca se transforma intr un monstru din cosmarurile noastre de copii. Langa el,un altul care ii era..complice..ii soptea o ora la care sa se ridice si sa inhate pe cine prindea mai rapid..

 -Copii, copii veniti la masã..
-Ne e fricã de Omul Negru!

-Ce mãnânci?
-Carne de om..
-Ce bei?
-Sânge de om.
-Pe ce dormi?
-Pe un pat dintr o mie de ace..

-Si ce vrei?

-Sa va mananc!!

 

Omul Negru la ora 1 n a venit..
Omul Negru la ora 2 n a venit..
Omul Negru la ora 3 n a venit..

......

Omul negru la ora “x” a... venit!!!

 

Atunci era momentul cel mai terifiant din tot jocul…Cand micul monstru se ridica urland si incepea sa ne alerge..Urland ,dar nu mai tare ca noi , posibilele “victime” care alergam fiecare cat puteam de repede, asteptand parca din moment in moment sa fim incoltiti de o creatura dubioasa..

Daca eram prinsi, ne transformam noi insine in cosmarul celorlalti si era foarte interesant sa citesti frica in ochii lor..

 

Chiar daca stiu ca e un joc si ca practic “Omul negru” e tot unul dintre noi, cred ca si acum m ar speria ideea de a fi..vanata de el..







miercuri, 15 octombrie 2008

am o mie de baloane colorate..

Amintiri dintr o primavara cu miros de piersici..

Sunt sus.Undeva in conservator e soare si bate usor vantul.e aproape perfect.e o terasa de unde totul in jur se vede verde..as sta aici pana ar stinge cineva soarele..

As vrea ca pana atunci sa mi topeasca toate senzatiile si dorintele care implica ceea ce el a numit "un duo vicios"..vicios si care creeaza o dependenta usor suparatoare..oare chiar ne ghidam inconstient si ne cream un drum aparent minunat,catre lucrurile pe care nu le putem avea? Chestii care imi dau o permanenta senzatie de fericire neconditionata..o senzatie pe care o simt atat de puternic ..si dusa pana la extrem doare..

Doare poate pentru ca imi dau seama ca nu o sa o pot pastra decat pana rasare soarele intr o gara.. undeva intr un oras plin de amintiri.

Si stiu ca nu doar eu,jumatate din iluzoriul “noi”..nu doar eu am simtit o.. in tine radia in fiecare clipa,secunda,in fiecare celula si vorba pe care o spuneai.vroiai ca si mine sa o pastrezi o vesnicie dar erai constient ca e doar o chestie perfecta care dintr o serie de motive dubioase nu va dura. Stiai ...si totusi mi ai alimentat sentimentele ...si mi ai ascuns totul ,chiar daca stangaci..totusi perfect.Acum de ce ma chemi si inainte sa ajung... te ascunzi? Atat de frumos ai pus un val peste toate lucrurile care se intamplau de fapt,incat nu am putut sa nu te iert ..si chiar daca era un val transparent eu nu am avut puterea sa ma apropii prea mult de el ,de frica sa nu vad ce e inauntru.Sunt o lasa.. Acum sunt ca o jucarie care nu mai functioneaza.Candva m ai luat de jos,mi ai pus baterii noi si ai avut grija.. Nu ai apucat sa mi le si consumi,poate era mai bine daca o faceai...

Soarele e puternic. Dar nu suficient de puternic ca sa sparga balonul in forma de inima pe care l am umflat impreuna. Dar de astazi o sa incerc sa ii dau drumul sa zboare..

Tu crezi ca eu ma joc aici?tortureaza ma artistic.. Imi place sa fie...DRAMA..

...dar...Te rog...nu o transforma in tragedie.in astea nu stiu sa mi fac rolul.

duminică, 6 iulie 2008

Despre pixeli


Suntem sclavii imaginilor.Imagini mincinoase ale fericirii.Tu nu ma cunosti decat dintr un zambet pe care l am imprimat intr o zi pe un ecran.Un zambet care nici macar nu cred ca a avut o cauza.E ca un crochiu facut de un om talentat...dar nu de un artist.A avut urmari in schimb..
Ne modelam scenarii din cuvinte pe care computerul de creeaza din pixeli cand batem la tastatura.Asta e tot ce facem aici.Povesti.Nici macar nu sunt o actrita buna pentru ca am incetat de mult sa mai incerc.Sa mai incerc sa ma prefac.Pixelii se transforma in pori.Pentru ca mie imi place sa ma arunc in schitele pe care le desenez.Care schite? Niste foi albe.Patate din loc in loc de cafea si scrum.Apoi se transforma iar in pixeli,pori,pixeli,fum,pixeli.Le am amestecat de tot.Habar n am ce mai e real.
Povesti de diverse rezolutii..
Incepe prea jos si se termina prea sus.Orice.Totul.Dar se poate si mai rau.Ca atunci cand se opreste liftul intre etaje,cand o carte se termina abia cand credeai ca a inceput,cand versi tusul pe un desen aproape terminat...sau poate e mai rau cand se consuma tusul si nu mai ai cum sa l termini.
Nu sunt in stare de nimic momentan.In ultimul timp sentimentul de libertate mi s a accentuat periculos de mult..Unele cuvinte trec prin mine fara sa simt.Altele ma cutremura.

duminică, 18 mai 2008

Atunci cand..


Cand te trezesti in bratele cuiva drag si asta ar fi inca unul din momentele ce ai vrea sa dureze o vesnicie....cand bei o cafea dimineata in timp ce devi una cu soarele....cand stai pe plaja cu o bere n mana si tot ce vrei sa auzi e sunetul marii....cand imbratisezi pe cineva cu toata fiinta incat aproape vi se amesteca particulele....cand simti ca ai tot timpul din lume si ca nu il irosesti...cand iti dai seama ca sunt cateva persoane in jurul tau carora chiar le pasa....cand ai atata energie si pur si simplu te urci in tren fara sa te sperie necunoscutul....cand faci pe cineva sa zambeasca si i simti bucuria de care esti "vinovat"....cand faci entuziasmat,o serie de lucruri,fara sa te gandesti in primul rand la tine....cand te culci plin de ganduri care te fac sa adormi cu zambetul pe buze.

Viata e minunata.

sâmbătă, 15 decembrie 2007

Telepathy

Sa zbor.Sa cant.Sa merg in Vama.Sa am timp.Sa numai traiesc atat de mult in vise.Sa ating Nirvana.Sa imi doresc ceva cu tot sufletul.Sa numai ma simt singura.Sa numai ma gandesc la atatea chestii deodata si sa ma ratacesc.Sa numai fiu atat de naiva.Sa raman totusi copil.

Mi am amintit de o intamplare ciudata din Vama.Dupa un concert a venit la mine un tip si m a luat de mana.Eu am ramas blocata,pentru ca nu ma asteptam.Mai ales pentru ca tipul avea parul foarte lung si parea venit de undeva de prin anii 60-70 cand se dezvolta miscarea hippie.
M a intrebat daca sunt bine cu atata caldura incat nu am putut sa i spun ca nu,desi in momentul ala ma simteam total pierduta. Cred ca "da"-ul meu nu a fost prea convingator (nu prea ma pricep sa mint.si nici nu imi place) si aveam impresia ca se formase o legatura ciudata intre noi.Eu ma simteam ca si cum as fi fost hipnotizata si doar atat am putut sa spun.Era ca si cum cand m a luat de mana a putut automat sa imi citeasca sentimentele. Dupa cateva secunde,mi a zis sa nu ma sperii si sa ma eliberez de toate gandurile. In noaptea aia am dormit linistita.

miercuri, 3 octombrie 2007

Student club.


Inainte cu o zi de inceperea facultatii ... ma tot gandeam cu groaza la cum va fi. Dimineata am stat la Fantana de la universitate de vorba cu cativa fosti colegi de pregatire. Era asa o forfota generala pe langa Mincu. Toata lumea era dezorientata,mai ales noi bobocii. Festivitatea de inceput de an a fost cam plicticoasa, la inceput am fost atenta la ce vorbea rectorul, dar la un moment dat tot repeta aceleasi chestii si deja nu mai era interesant. Colegii,ne am cunoscut asa partial unii cu altii...la prima vedere e destul de ok...Oricum mie nu mi place sa judec persoanele.Inca asteptam sa se faca grupele..si aici e cam mare nebunia..si nu stiu cand vor fi gata...ca toata lumea ne tot amana..Rectorul zice ceva,secretarele altceva, pe orar scrie iar altceva. Acum la inceput sunt chestiile mai dezorganizate, dar ni s a spus ca in curand se va rezolva si asta. Acum..cat de curand..nu stiu..
Oricum, ideea e ca nu ma asteptam sa imi placa atat de mult in facultate.. Mai ales ca mie liceul mi a placut mult si ma gandeam ca o sa regret ca l am terminat...Dar acum e altceva. De cum am intrat in facultate era asa o atmosfera speciala, toata lumea parea destul de relaxata. Ma asteptam ca profesorii sa fie niste adevarate "sperietori de studenti" dar nu e chiar asa...De fapt..nu e asa deloc.
Primul curs a fost destul de..interactiv..Am facut echipe de cate sase si a trebui sa ne plimbam o ora prin cladire si sa ii facem o schita generala. Deja azi a fost a treia zi de facultate si avem doua proiecte...sunt destul de incantata si abia astept sa ma apuc sa desenez.Mai ales ca nu am mai desenat "in domeniu" de cand am terminat cu examenul.De fapt nu prea am mai desenat deloc. La prima vedere mi s au parut oarecum complicate proiectele.Dar cred ca o sa ma descurc. Chiar daca faptul ca am intrat la Urbanism in loc de Arhitectura la inceput m a cam descurajat,acum chiar imi place si am de gand sa profit de anul asta si sa invat ceva.Deocamdata vorbesc ca proaspat student entuziasmat, dar sper sa nu mi schimb parerea si nici nu prea cred ca o sa se intample asta.
La inceput acum, ne ia ceva timp sa gasim salile in care avem cursuri, Mincu are trei corpuri,dar in mare parte noi invatam in partea veche a scolii...care acum e in renovare..restaurare..E mult praf si sunt multi muncitori,dar deja ne am obisnuit cu aspectul asta. Adica..nu prea am avut de ales..cand am aflat ca lucrarile mai dureaza doi ani..
Ceea ce ma enerveaza sunt pauzele de cate doua ore intre unele cursuri...nici nu plecam...nici nu facem nimic...cam pierdem timpul prin jurul facultatii.
Si maine abia stept sa ma duc la facultate,chiar daca trebuie sa ma trezesc la 6.30 si chiar daca o sa am cursuri pana la 18.30. Sunt curioasa daca toata lumea e la fel de incantata de facultate ca si mine.Si sunt curioasa cat o sa dureze. :)


sâmbătă, 15 septembrie 2007

Cheers darlin'

"Am doar 18 ani...
Sunt nebun,iubesc si nu am bani.."

Stii,cand ascult melodia asta ma gandesc la noi si mi se deruleaza prin minte o gramada de chestii.Si da..imi .lipseste tot ce e legat de tine.Stiu ca uneori am tendinta sa devin prea sentimentala,dar...Se spune ca persoanele speciale,cu adevarat importante pentru tine,sunt cele care te schimba intr un anumit fel.In bine presupun.Nu stiu daca am devenit o persoana mai buna dupa ce am ajuns intr adevar sa te cunosc.Nu ma consider o persoana buna.Dar tu ai reusit,fara sa iti propui neaparat asta,sa ma faci sa am incredere.Nu incredere in ceva anume.Incredere pur si simplu.In mine,in tine,in anumite chestii care doream sa se intample. Eh..si chiar daca eram eu o zi intreaga bosumflata, cand te vedeam reuseam sa ma detasez de toate gandurile negative. Asa..stii..parca nu mai contau..
Chiar..noi doua ne am certat vreodata? hih..Eu cel putin nu imi aduc aminte.Aa...sau da...Ne "certam" pe chestii de genul "Eu fac azi cinste", tu: "Nu,ca tu ai facut atunci in Vama"( Doamne..cred ca toata viata o sa mi scoti ochii pentru berea aia :) )
Mi e dor.Sa stam de vorba pe trepte ore in sir, sa fumam si sa ne gandim ca noi putem oricand sa ne lasam,doar ca nu o facem, pentru ca pur si simplu ne place,sa ne punem melodii dragute si sa dansam haotic pana numai putem,sa bem cate o bere si sa ne ametim,apoi sa radem fara motiv.
Si stii..cand tot gaseam ocazii sa ne intalnim si sa bem..bere..vin..diverse chestii...nu prea conta..ocazii gen..am scapat de bacul la sport, am terminat a 12-a, am dat ultima lucrare la chimie,ne a incheiat mediile la mate..Tot felul de copilarii..De fapt,noi cautam motive sa stam impreuna.Alcoolul...era..un pretext...poate si putin teribilism,dar in cantitati moderate,nu poate face rau nimanui..nu?
Si nu mi pasa de distanta asta..Adica imi pasa ca nu esti aici,dar ar fi prea egoist din partea mea sa ma gandesc numai la mine. Uh..Ti am zis ca urasc despartirile? Si golul ala imens din stomac pe care il am apoi..
Dar lasa..sunt fericita cand ma gandesc ca nu peste mult timp..o sa te trezesti cu mine si zambetul meu tampit la tine acolo in Londra. Ca o sa ne intalnim si o sa ascultam iar Vama Veche,o sa fredonam Metallica , o sa dam din cap pe Luna Amara..Si evident ca o sa degustam un vin din ala rosu si bun...Ca asta e " obiceiul "..O sa fumam de dragul vremurilor bune,o sa zambim cand o sa ne amintim cate chestii faceam, si o sa ne punem iar la punct planuri despre urmatoarea noastra vacanta in Vama.
Mi am dat seama ca in viata ai nevoie doar de cateva persoane importante, restul vine de la sine. Unele persoane NU pot fi inlocuite.


PS. "sunt masochist,traiesc in Romania" :P

joi, 13 septembrie 2007

Veche.asa cum e ea

Probabil ca fiecare are un loc special. Un loc in care iti place atat de tare,incat nu vrei sa stai acolo mai mult decat e nevoie,de frica sa nu i furi din magie.
Mie mi place Vama Veche.Dar nu cea pe care de cativa ani incoace o cunosc multi.Ci... VAMA care semana cu cea care era cu ceva timp in urma (ceva mai mult,ce i drept)..VECHE.
Cand ma uitam ta televizor la tot felul de reportaje si emisiuni despre Stufstock aveam si eu idei preconcepute in legatura cu Vama.Imi imaginam o gramada de tipi drogati care fac urat si o plaja napadita de gunoaie. Nu zic ca nu e asa.E asa..in zilele ei de "varf". De aia unii care merg prima oara acolo de 1 mai sau in zilele Stufstockului poate ca nu raman cu o parere prea buna.
Norocul meu ca am fost in septembrie si cu persoana perfecta.Initial vroiam doar sa "vizitam" faimosul sat,dupa care ne am razgandit si am ramas acolo pana s au terminat zilele de vacanta si evident,banii. Nu era foarte multa lume. Cateva corturi rasfirate pe plaja,cativa care stateau relaxati la "o bere",unii mai somnorosi care dormeau inca pe plaja in sacii de dormit,sau chiar pe nisip. Caci asta i spiritul de fapt.
Vii in Vama sa te detasezi de monotonia orasului,de aceleasi locuri in care mergi mereu,mereu, de oamenii plictisiti, de muzica proasta pe care o auzi (data cat mai tare) in majoritatea masinilor si la toate terasele. Altfel spus, mie mi place Vama datorita atmosferei relaxate, boeme. :) Care,in mare parte, este datorata marii,si a oamenilor.
Marii,pentru ca e un sentiment grozav sa adormi cu sunetul valurilor in urechi si atunci cand te trezesti sa vezi marea de cum deschizi fermoarul cortului. Si rasaritul e o chestie care merita asteptata. Sau..merita trezirea la cinci,cinci si putin.
Si atmosfera e datorata oamenilor care au inteles ce e defapt Vama. In septembrie,dupa ce a trecut nebunia Stufstockului,in Vama raman mai mult oamenii linistiti, un fel de farama a vamaiotilor de altadata. Toate cluburile sunt inchise, cate un tip mai canta pe plaja la chitara,restul stau si se bucura ca macar pentru cateva zile au scapat de stres si inhibitii,ca nu te arata nimeni cu degetul daca faci baie gol sau cine stie ce altceva iti mai trece prin cap.
Conteaza foarte mult cu cine ai ales sa imparti Vama si..de ce nu..si cortul. Pana si pescarusii sunt prietenosi,nisipul nu se lipeste enervant de tine, si aproape mereu auzi o melodie pe care o asculti cu drag.
Am mai fost in Vama de 1 mai si atunci lucrurile erau schimbate radical. Nu aveai loc sa stai cu cortul pe plaja sau daca gaseai un loc cat de cat in regula, nu aveai certitudinea ca o sa mai gasesti tot ce ai lasat in el. Si campingul nu se compara cu plaja,din nici un punct de vedere. In loc sa te trezesti intr un mod placut,ascultand marea, te trezeste vre un magar sau vreun cocos de prin curtile vecine. In loc sa dormi pe nisip,care cat de cat e moale,dormi pe o chestie care se vrea a fi iarba si daca mai si nimeresti noaptea pe niste pietre pe care le ai ratat cand ti ai montat cortul,nu ti ramane decat sa te intorci pe partea cealalta,sa te inghesui in vecinul de cort si sa induri. Sau..injuri..depinde de caz. Plaja e plina de gunoaie (de toate tipurile si provenientele), multi oameni,multa galagie.
In iunie-iulie , atmosfera e mai in regula,petrecerile la Stuf sunt dragute,mancarea la Soni e buna,desi e cam aglomerat, si mai sunt si cateva concerte.
Dar nu..Mie imi lipseste Vama din septembrie. Si mai am de asteptat un an..si o persoana.
PS.Care e locul tau special? da..tu..tu,care ai citit pana acum. :)