Acum cateva nopti , in timp ce incercam sa adorm , in camera era un intuneric compact ..si mi a venit in cap imaginea unui joc din copilarie, care in momentele respective imi crestea adrenalina si sentimentul de frica mai mult decat cele mai de groaza filme cu boxele date la maxim.
“Omul negru”.. Pana si numele suna macabru.. Niciodata nu am stiut cine e acest “personaj” , fiecare isi crea propria imagine in minte, pornind de la cateva randuri de poveste .. stateam toti intr un cerc,tinandu ne de mana, si strigam in cor niste cuvinte care ne dadeau fiori.. “omul negru” era evident tot cineva din grupul nostru,care statea ghemuit dar care brusc parca se transforma intr un monstru din cosmarurile noastre de copii. Langa el,un altul care ii era..complice..ii soptea o ora la care sa se ridice si sa inhate pe cine prindea mai rapid..
-Copii, copii veniti la masã..
-Ne e fricã de Omul Negru!
-Ce mãnânci?
-Carne de om..
-Ce bei?
-Sânge de om.
-Pe ce dormi?
-Pe un pat dintr o mie de ace..
-Si ce vrei?
-Sa va mananc!!
Omul Negru la ora 1 n a venit..
Omul Negru la ora 2 n a venit..
Omul Negru la ora 3 n a venit..
......
Omul negru la ora “x” a... venit!!!
Atunci era momentul cel mai terifiant din tot jocul…Cand micul monstru se ridica urland si incepea sa ne alerge..Urland ,dar nu mai tare ca noi , posibilele “victime” care alergam fiecare cat puteam de repede, asteptand parca din moment in moment sa fim incoltiti de o creatura dubioasa..
Daca eram prinsi, ne transformam noi insine in cosmarul celorlalti si era foarte interesant sa citesti frica in ochii lor..
Chiar daca stiu ca e un joc si ca practic “Omul negru” e tot unul dintre noi, cred ca si acum m ar speria ideea de a fi..vanata de el..
3 comentarii:
si mie imi era frica de Omul Negru...dar acum nu cred ca mai am imaginatia asa de sporita ca sa imi fie fricade el/ea cand ma vaneaza...
asta e cel mai trist cand nu mai esti copil esti intr-o lume mai urata, mai gri.
cand esti intr o lume gri trebuie sa inveti sa o colorezi..mai stangaci prima oara,mereu e mai greu cand iei din nou creioanele in mana..
..dar inveti..incet..
nu trebuie sa fii copil si nici de creioane nu ai nevoie...trebuie doar sa iti eliberezi mintea de limitele ce te tin strans legat de pamant printre oameneii normali si banali trebuie sa scapi de imaginatia de inhibitiile impuse de maturizare si sa o lasi sa zburde libera pe unde vrea ea si pe unde simte inima ta
Trimiteți un comentariu