Herman Hesse - Siddhartha - 9.8
"*Sufletul tau este lumea întreaga*, asa se spunea acolo, si tot acolo se mai spunea ca în somn, în somnul adânc, omul patrunde pâna în strafundurile sale adânc."
Mi a placut atat de mult cartea asta incat la sfarsitul ei imi venea sa plang...nu pentru ca eram trista,nu pentru ca am terminat o...pentru ca ma simteam atat de plina de ..frumos, incat mi se parea prea mult.
Cum sa ajungi sa atingi Nirvana? E o poveste..despre incercarea continua a lui Siddhartha, de a isi descoperi Eul, drumul spre sine insusi, de a si potoli setea eterna de cunoastere. Cuvintele nu au fost niciodata suficiente pentru a putea cuprinde amalgamul de sentimente si senzatii.
Folosindu si superioritatea pentru a isi gasi drumul catre fericire, Siddhartha a realizat ca intelepciunea nu poate fi transmisa de la o persoana la alta,pentru ca nu e atinsa decat prin intelegerea propriilor pasi,cuvinte sau fapte.
"Acest izvor al izvoarelor trebuia sa l gasesti, trebuia sa l gasesti în propriul tau eu si sa ti l însusesti! Restul era numai cautare, era ocolis, era ratacire."
"Si toate acestea laolalta, toate vocile, toate telurile, toate dorintele, toate chinurile, toate placerile, tot raul si binele, toate acestea, laolalta, formau lumea.Toate laolalta alcatuiau fluviul întâmplarilor omenesti, alcatuiau muzica vietii. Si în clipa în care Siddhartha asculta cu încordare fluviul acesta, cântecul acesta pe mii de voci, în clipa în care nu mai dadu ascultare nici suferintei, nici râsului, în clipa în care nu si mai lega sufletul de nici o voce anume si n o mai patrunse cu eul sau, ascultându le în schimb pe toate odata, auzind întregul, unitatea, în acel moment marele cântec al miilor de voci se alcatui dintr un singur cuvânt care se chema Om: desavârsirea."
