sâmbătă, 21 iunie 2008

pe valurile lumii [nu] plutesc.

Stau pe scaunul asta rosu dar de fapt nu sunt aici...
Dar ce vrei sa faci?Intoarce te..
Incerc sa descui usa cu un fir de iarba.M am lovit de atatea ori la cap incat mi s a incurcat blanita...
Vrei un pieptan?sau mai bine tai o. Nu cred ca mai reusesti sa o descurci...
Daca o sa creasca la fel?
Inseamna ca ai probleme nu prea vesele si nici prea verzi...
O singura virgula schimba intreaga poveste.
O secunda de neatentie si ai cazut in gol...
O secunda de neatentie si nu ai timp sa ma apuci de mana!
Te apuc de par,ne descurcam...Mai bine pune firul de iarba in pamant..lasa l sa creasca.. si cauta...altceva.poate un topor.
De ce sa sparg usa cand poti sa mi dai cheia?
Nici macar nu exista o usa de care trebuie sa treci.E doar in mintea ta..Ah.Si cheia...Ai lasat o sa zboare..Iar tu..Uite te la tine.Esti simpatica.Inca n ai invatat ca nu poti zbura cu aripile alea de fum...
Poate ca nu vreau sa zbor...
Ignoranto!Stai...Nu trece...Ai trecut.
Am trecut...
O sa treaca...
Uite te la mine...
Vad.Te ai aruncat..Ai trecut printr o plasa si acum esti numai fragmente.Bine ca nu avea model...Ti ar fi fost mai greu sa te ..aduni.
Nu,nu avea model,dar era aproape milimetrica.
Te pierzi.
Am trecut prin voi si mi ati oprit cu indiferenta cate o bucatica.
Cu cine vorbesti?La naiba...
Cu toti.Unii au fost mai lacomi.
Nu dramatiza,esti ridicola.
Da mi firul de iarba inapoi.
Stai ca suna telefonul...Dar nu al meu.E cald,dar nu e soare..Si tu nu stii sa te joci.
Iar tu lasi jocul neterminat.Mai furi si zarurile.Sa nu ne putem juca fara tine.
Sunt o egoista.
Da.Si te a batut prea mult vantul in timpul noptii.Mie mi place dimineata.E o metafora perfecta.
E un cliseu. Oricum,tie ti se pare ca e colorat,cand de fapt vezi totul monocrom.
Da,dar pot sa mi imaginez...
Ma enervezi!