Sa zbor.Sa cant.Sa merg in Vama.Sa am timp.Sa numai traiesc atat de mult in vise.Sa ating Nirvana.Sa imi doresc ceva cu tot sufletul.Sa numai ma simt singura.Sa numai ma gandesc la atatea chestii deodata si sa ma ratacesc.Sa numai fiu atat de naiva.Sa raman totusi copil.
Mi am amintit de o intamplare ciudata din Vama.Dupa un concert a venit la mine un tip si m a luat de mana.Eu am ramas blocata,pentru ca nu ma asteptam.Mai ales pentru ca tipul avea parul foarte lung si parea venit de undeva de prin anii 60-70 cand se dezvolta miscarea hippie.
M a intrebat daca sunt bine cu atata caldura incat nu am putut sa i spun ca nu,desi in momentul ala ma simteam total pierduta. Cred ca "da"-ul meu nu a fost prea convingator (nu prea ma pricep sa mint.si nici nu imi place) si aveam impresia ca se formase o legatura ciudata intre noi.Eu ma simteam ca si cum as fi fost hipnotizata si doar atat am putut sa spun.Era ca si cum cand m a luat de mana a putut automat sa imi citeasca sentimentele. Dupa cateva secunde,mi a zis sa nu ma sperii si sa ma eliberez de toate gandurile. In noaptea aia am dormit linistita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu