Vama dupa un an..

Sa fii student la Mincu inseamna printre altele sa ti vezi toti prietenii terminand sesiunea si plecand peste tot, cand tu abia ai inceput o.. Sa ramai aproape singur in orasul in care ai stat tot anul nu e cel mai placut sentiment..

Nimic nu ma mai multumeste in afara de gandul ca o sa ma urc iar in tren si o sa plec la mare, la munte...sau oriunde altundeva ..cat mai departe de locul in care mi am consumat un an de zile energia si sentimentele.

Sambata.[E atat de soare.]

Un fel de dimineata perfecta in care imi vine sa mi iau rucsacul in spate, sa ma imbrac intr o rochita alba si sa ma urc in tren cu destinatia "Mangalia". Urmand apoi Vama Veche. Si ca de fiecare data cand sunt hotarata sa fac ceva , totul pare sa fie impotriva acestui lucru. Din toate partile apar probleme, oamenii chiar acum nu au timp sau vointa sa ma ajute, totul pare sa se complice in asa fel incat sa ma impac cu ideea ca marea e un gand atat de indepartat incat ar trebui sa renunt la el.. Dar nu..Nu am nici o rochie alba, dar am avut suficienta inconstienta si

nebunie incat sa fac asta , chiar daca luni urma sa fie un alt examen...

Garile. Chiar daca sunt situate tot in aglomeratia oraselor, au lumea lor proprie.

Sentimentul pe care il am mereu cand sunt intr o gara e un fel de amestec intre nerabdare si liniste, desi primul din ele e dominant.

Chiar daca doar stau pe peron fara sa trebuiasca sa ma urc intr un tren anume sau chiar daca astept ceva, nerabdarea e la fel de intensa. 3 minute si pierdeam trenul...Drum lung, peripetii, oameni gri sau cu pete de culoare..

Pentru prima oara am ajuns in Vama noaptea..Pentru prima oara nu ma bucuram. Mergeam pe acelasi drum pe care intram mereu spre plaja...Parca altfel de oameni,altfel de stare..Nici un sentiment. Indiferenta asta a durat toata noaptea.Nu stiu daca din cauza ca am ajuns noaptea..sau mai bine zis, aproape dimineata acolo, ceva era gresit...ceva isi pierduse din farmec.Lucrurile au inceput sa se schimbe imediat dupa rasaritul care a trecut neobservat pe

langa noi. Am urcat pe faleza ..spre 2 mai.. e incredibil cum o mare pata de frumos a reusit sa imi schimbe starea aproape deprimanta in care am plutit toata noaptea. Pacat ca era foarte curent si parul si gandurile imi zburau in partea stanga..[Am coborat.]

Pe plaja liniste.Multe corturi adormite..La o departare destul de mare se vedea steagul din "tabara" parapantistilor. [In sfarsit, dupa ce i cautasem toata noaptea...]. Oamenii astia au o tinerete si o anumita stare de bine, incat mi e imposibil sa fiu trista in jurul lor.Cand toata lumea s a trezit gata de zbor, eu am adormit in racoarea rulotei..pe plaja e infernal sa stai,soarele nu e prea prietenos..De data asta nu am zburat, m am trezit foarte ametita.. In apa , doi oameni fac dragoste. Cred ca cea mai intensa imagine pe care am vazut o... Ziua a fost alta atmosfera.[Parca se apropie de Vama pe care o stiam..]

Mi a fost foarte greu sa ma trezesc dimineata in cosmarul orasului. Dupa cateva ore de mers cu trenul parca ajunsesem in alta lume..[White skin...We belong to the sea...]