Am impresia ca sentimentul pe care l am cand sunt indragostita e ca mecanismul unui ceas. ceasul meu se opreste mult in jurul unei ore sau al unui minut,dar uneori porneste din nou.brusc.
sunt unele ore in care nu se intampla nimic si poate din cauza asta.
cred ca important e ce ramane in momentul ala din timp ,spatiu si suflet... dupa ce limbile ceasului au trecut peste.. mai departe.
si pana cand se tot repeta procesul? e frustrant. sa nu mai imi dau seama cum functioneaza propriul meu mecanism.parca mereu ii descopar cate o noua rotita...sau chiar ii adaug cate una sa nu l pot invata niciodata pe de rost..
deja nu mai imi dau seama ce e real .. cunosc conceptul de "a fi indragostit" dar mi se pare ca uneori ma indepartez de el foarte mult.. adica prea mult..incat nu prea mai imi dau seama de diferenta intre "a fi" si "a avea impresia ca sunt"...
Aseara mi a fost dor.sau cel putin asta era cuvantul care imi venea in cap cand ma gandeam..dar poate nu a fost decat in capul meu...
de fapt aveam sentimentul ala..ca as fi vrut sa fie langa mine in momentul ala..acum nu mai il simt... nu stiu daca se poate numi dor...cred ca unor cuvinte le dau uneori o semnificatie mult prea mare..
DOR ~uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorinta de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. ~ de parinti. 2) Suferinta din dragoste; dorinta de a revedea persoana iubita.
..dar nu era nici un sentiment de melancolie , nici unul de tristete... era doar o dorinta si un zambet involuntar..
Cand ma gandesc la parinti sau la unii prieteni e un dor trist... am impresia ca nu pot sa petrec cat timp as vrea cu unele persoane.. marea majoritate a timpului sunt singura..daca as putea sa am o lume ..in care sa am adunate la un loc toate persoanele pe care vreau sa le am mereu aproape...