Suntem sclavii imaginilor.Imagini mincinoase ale fericirii.Tu nu ma cunosti decat dintr un zambet pe care l am imprimat intr o zi pe un ecran.Un zambet care nici macar nu cred ca a avut o cauza.E ca un crochiu facut de un om talentat...dar nu de un artist.A avut urmari in schimb..
Ne modelam scenarii din cuvinte pe care computerul de creeaza din pixeli cand batem la tastatura.Asta e tot ce facem aici.Povesti.Nici macar nu sunt o actrita buna pentru ca am incetat de mult sa mai incerc.Sa mai incerc sa ma prefac.Pixelii se transforma in pori.Pentru ca mie imi place sa ma arunc in schitele pe care le desenez.Care schite? Niste foi albe.Patate din loc in loc de cafea si scrum.Apoi se transforma iar in pixeli,pori,pixeli,fum,pixeli.Le am amestecat de tot.Habar n am ce mai e real.
Povesti de diverse rezolutii..
Incepe prea jos si se termina prea sus.Orice.Totul.Dar se poate si mai rau.Ca atunci cand se opreste liftul intre etaje,cand o carte se termina abia cand credeai ca a inceput,cand versi tusul pe un desen aproape terminat...sau poate e mai rau cand se consuma tusul si nu mai ai cum sa l termini.
Nu sunt in stare de nimic momentan.In ultimul timp sentimentul de libertate mi s a accentuat periculos de mult..Unele cuvinte trec prin mine fara sa simt.Altele ma cutremura.
