Se afișează postările cu eticheta deSpre. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deSpre. Afișați toate postările

duminică, 28 februarie 2010

Imi place..



Imi place cand imi miros mainile a portocala. Cand alerg pe un camp..Iarba verde..Imi place sa alerg prin ploaie. Imi place si dupa ce ploua, racoarea.. Sa merg cu trenul.Garile. Sa fac poze unde vreau eu. Sa pictez sau sa citesc pe plaja la mare. Sa fiu desenata. Sa fac o surpriza.

Imi place fagurele, culoarea naturala a parului, sa fie verde peste tot, cerul senin, chestiile mentolate, sunetul galetii cand atinge apa din fantana, sa mananc cirese din pom.

Imi plac oamenii de munte, animalele mici, parul cret, sa ascult muzica pe intuneric, sa ma uit la poze vechi, sa imi amintesc lucruri din copilarie, sa scriu versuri sau citate, sa imi imaginez .

Imi place sa zbor cu parapanta, sa urc pe munte,sa ma plimb, sa patinez, sa inot, sa ma simt libera. Imi plac delfinii, tatuajele temporare, documentarele despre fantome, filmele psihologice, tigarile ultra- lights.

Imi place vinul rosu, sunetul raurilor, sunetul valurilor, sa incerc sa rezolv probleme de logica si Sudoku. Sa reusesc. Sa ma joc pe calculator, sa ma intalnesc cu cineva de care mi a fost dor,sa daruiesc.

Imi place guma de mestecat pentru copii, sa mananc acadele mari,mari , sa beau cafea dimineata, sa imi zambeasca lumea, sa cant la concerte, pentru ca este foarte galagie, sa primesc mesaje, sa citesc carti care mi plac pana dimineata.

Imi place sa fiu singura uneori, sa mai urc in Piatra Craiului, sa iubesc, sa colectionez cheite, sa nu imi fie rusine sa dansez, sa fac pe cineva mandru de mine, sa fac foc din pastille de tantari, sa stau de vorba cu luna..

Imi place cand imi miros mainile a portocala...

Vreau.

duminică, 1 februarie 2009

Book review: Herman Hesse's Siddhartha


Herman Hesse - Siddhartha - 9.8

"*Sufletul tau este lumea întreaga*, asa se spunea acolo, si tot acolo se mai spunea ca în somn, în somnul adânc, omul patrunde pâna în strafundurile sale adânc."

Mi a placut atat de mult cartea asta incat la sfarsitul ei imi venea sa plang...nu pentru ca eram trista,nu pentru ca am terminat o...pentru ca ma simteam atat de plina de ..frumos, incat mi se parea prea mult.
Cum sa ajungi sa atingi Nirvana? E o poveste..despre incercarea continua a lui Siddhartha, de a isi descoperi Eul, drumul spre sine insusi, de a si potoli setea eterna de cunoastere. Cuvintele nu au fost niciodata suficiente pentru a putea cuprinde amalgamul de sentimente si senzatii. 
Folosindu si superioritatea pentru a isi gasi drumul catre fericire, Siddhartha a realizat ca intelepciunea nu poate fi transmisa de la o persoana la alta,pentru ca nu e atinsa decat prin intelegerea propriilor pasi,cuvinte sau fapte. 

"Acest izvor al izvoarelor trebuia sa l gasesti, trebuia sa l gasesti în propriul tau eu si sa ti l însusesti! Restul era numai cautare, era ocolis, era ratacire."

"Si toate acestea laolalta, toate vocile, toate telurile, toate dorintele, toate chinurile, toate placerile, tot raul si binele, toate acestea, laolalta, formau lumea.Toate laolalta alcatuiau fluviul întâmplarilor omenesti, alcatuiau muzica vietii. Si în clipa în care Siddhartha asculta cu încordare fluviul acesta, cântecul acesta pe mii de voci, în clipa în care nu mai dadu ascultare nici suferintei, nici râsului, în clipa în care nu si mai lega sufletul de nici o voce anume si n o mai patrunse cu eul sau, ascultându le în schimb pe toate odata, auzind întregul, unitatea, în acel moment marele cântec al miilor de voci se alcatui dintr un singur cuvânt care se chema Om: desavârsirea."



miercuri, 14 ianuarie 2009

Un fel de dimineata verde..


I can t give up on my morning coffee and cigarettes..

Nu mi plac diminetile grabite..
As vrea sa pot sa mi aduc aminte ce visez. Suna alarma. Stop. Stau cateva momente si incerc sa mi adun franturile din vise si sa pun cap la cap povestea dar alarma mi a distras toata atentia. 
Azi noapte ma plimbam de pe acoperis pe acoperis. [Ma enerveaza ca uneori trezirea mea depinde de ceas..] 

Mi ar placea sa nu fie nevoie sa ne ridicam somnorosi din pat si sa facem intrecere in drum spre baie. Sa stam sa ne jucam cu soarele unul pe pielea celuilalt , sa ne uitam la chipurile abia trezite din visare. Sa ramanem in pat, sa bem cate o cafea amara. Atunci tigarile au arome pline de amintiri. [Ca si acum..totusi nu stiu care "noi"..acum sunt doar jumatate]

Imi plac diminetile cu farmec. 
Primavara sunt verzi si pline de ganduri care ma fac sa zambesc involuntar. Poate e din cauza ca soarele e mai cald.
La mare, dupa ce am dormit pe plaja sau in cort, cand ma trezesc primul lucru pe care imi vine sa il fac e sa ma dezbrac de tot inghetul de peste noapte si sa l gust pe cel al marii.
La munte, diminetile sunt linistite si pline de roua. [Frig...]  

Am baut de mult ultima gura de cafea [Inca mai simt gustul de fum..]

marți, 6 ianuarie 2009

Eu visez color.



Mergeam pe undeva printr o padure.era o senzatie sufocanta de claustrofobie. am facut dreapta.  am uitaaat.am uitat.[a sunat alarma..]

Am visat mereu. Noaptea intru in cealalta viata.
Uneori ele se intrepatrund.Vietile.. Cred ca au la mijloc o dunga ca cele trasate cu piciorul pe nisip, care se sterge atunci cand ploua sau cand bate vantul mai tare. Atunci visele sunt atat de complexe si realiste incat uneori nu mi dau seama exact in ce realitate traiesc..  

Observ,traiesc..Tot felul de simboluri,emotii,sentimente,vorbe.. din vise care mai devreme sau mai tarziu se materializeaza in viata reala. Nu am putut niciodata sa mi controlez visele si ..nici nu cred ca as vrea sa o pot face.

Mereu am crezut in latura mea .. neobisnuita. Asta aduce ca bonus si o serie de intamplari dubioase pe care nici acum nu stiu sa le interpretez cum trebuie.  Uneori ma ajuta, dar de cele mai multe ori ma simt coplesita de ele..

miercuri, 17 decembrie 2008

Acoperim vorbele cu fum..



Mi se pare aproape imposibil gandul ca ar trebui sa ma las de fumat..Nu e o nevoie fizica. Sangele meu nu urla disperat dupa o gura de nicotina. Asta ar fi fost cea mai fericita varianta.
Motivul... Am inceput sa fumez dintr o intamplare mai mult stupida si copilareasca.Fara motiv.

Intre timp un motiv a inceput sa prinda forma incet incet..Fumam pentru ca mi facea placere. Din cauza asta inca o fac. Imi place sa tin tigara in mana, imi place sa ma joc cu fumul..asta mi se pare chiar fascinant..imi place cum arata buzele atunci cand il suflu..imi place sa fumez stand pe marginea patului in intuneric..[cafeaua inainte e ca tigara de dupa...]..imi place sa fumez intr o gara,chiar daca astept sau nu un tren.. imi place senzatia de calm..in  pauza pe care o fac sa fumez nu mai ma gandesc la nimic altceva.Poate doar la faptul ca as vrea sa nu se termine atat de repede momentul. Fumul mi a invaluit de tot..mai intai plamanii,apoi mintea.

Asta e cea mai rea situatie si totusi ma bucur de ea in fiecare moment.. Nu am cum sa renunt in mod voit la o chestie care imi place, oricat de nociva ar fi ea.Nici un plasture,nici o guma de mestecat si nici o pastila nu exista pentru efectul asta. Am incercat sa ma gandesc la un inlocuitor dar oricate variante mi ar trece prin cap nici una nu pare cat de cat multumitoare. 

Am ajuns la concluzia ca..Nu..nu sunt dependenta de tutun si de substantele respective.Sunt dependenta de placere. Asta cred ca e cel mai mare viciu al meu.

"Nu ne mpotrivim legilor sfinte ale placerii..."

duminică, 14 decembrie 2008

I could. I would… I shouldn’t.



Mai beau o cafea sa ma asigur ca nici in noaptea asta nu dorm.Ma pierd minute in sir printre vechi obiceiuri.Poze.Incerc sa gasesc ceva,habar nu am ce..Ma specializez in a pune intrebari la care stiu ca nu o sa primesc un raspuns..cel putin..nu un raspuns pe care as vrea sa il aud.

E momentul in care savurez orice particica de fum..fum pe care plamanii mei au obosit sa l mai asimileze.Cam acelasi lucru cu a incerca sa misc niste chestii care ar trebui sa stea pentru cateva clipe in repaus.

Imi aduc aminte cum stateam pe covor si in fata mi se derulau imagini. La care nu puteam sa ma opresc.Se schimbau prea repede si nu apucam sa ma concentrez la nici una din ele.Urmatoarea.Si iar..Iar le am uitat pe cele din urma. [Priveste..] Ma trezesc chicotind copilareste.. Peste tot e o aroma de alb. Zapada mi se rataceste prin par si mi se topeste printre degete. Totusi nu mi e frig. Ah..Acum sunt iar pe covor. [Zambete..] Cred ca pana la urma m am oprit la cea mai vesela imagine.

Doua cafele si am sentimentul ca o sa fiu mereu treaza. Fizic vorbind..  Si eu care credeam ca sunt singura care transforma lucrurile frumoase in drame, pentru o aparenta placere..Hai sa ne umplem golurile din stomac si sa ne dezlipim din blocajul momentului..



sâmbătă, 6 decembrie 2008

In her eyes.



"Bianca, my sister is a dreamy person…but her age should throw her a little bit more in reality…she s still a child. Her brittleness and her thoughts seem to be drew from a story… and that approached her to special people. It s weird that she does not understand herself, she doesn’t t know the roots of her feelings… and neither do we, her friends. She’s dazy, addicted to rock music, in love with the moon, the sea and a cute actor. According to stars, she's the water element.."

S.

Cateva randuri scrise de sora mea,acum ceva timp, "Describe one favourite person".


miercuri, 15 octombrie 2008

am o mie de baloane colorate..

Amintiri dintr o primavara cu miros de piersici..

Sunt sus.Undeva in conservator e soare si bate usor vantul.e aproape perfect.e o terasa de unde totul in jur se vede verde..as sta aici pana ar stinge cineva soarele..

As vrea ca pana atunci sa mi topeasca toate senzatiile si dorintele care implica ceea ce el a numit "un duo vicios"..vicios si care creeaza o dependenta usor suparatoare..oare chiar ne ghidam inconstient si ne cream un drum aparent minunat,catre lucrurile pe care nu le putem avea? Chestii care imi dau o permanenta senzatie de fericire neconditionata..o senzatie pe care o simt atat de puternic ..si dusa pana la extrem doare..

Doare poate pentru ca imi dau seama ca nu o sa o pot pastra decat pana rasare soarele intr o gara.. undeva intr un oras plin de amintiri.

Si stiu ca nu doar eu,jumatate din iluzoriul “noi”..nu doar eu am simtit o.. in tine radia in fiecare clipa,secunda,in fiecare celula si vorba pe care o spuneai.vroiai ca si mine sa o pastrezi o vesnicie dar erai constient ca e doar o chestie perfecta care dintr o serie de motive dubioase nu va dura. Stiai ...si totusi mi ai alimentat sentimentele ...si mi ai ascuns totul ,chiar daca stangaci..totusi perfect.Acum de ce ma chemi si inainte sa ajung... te ascunzi? Atat de frumos ai pus un val peste toate lucrurile care se intamplau de fapt,incat nu am putut sa nu te iert ..si chiar daca era un val transparent eu nu am avut puterea sa ma apropii prea mult de el ,de frica sa nu vad ce e inauntru.Sunt o lasa.. Acum sunt ca o jucarie care nu mai functioneaza.Candva m ai luat de jos,mi ai pus baterii noi si ai avut grija.. Nu ai apucat sa mi le si consumi,poate era mai bine daca o faceai...

Soarele e puternic. Dar nu suficient de puternic ca sa sparga balonul in forma de inima pe care l am umflat impreuna. Dar de astazi o sa incerc sa ii dau drumul sa zboare..

Tu crezi ca eu ma joc aici?tortureaza ma artistic.. Imi place sa fie...DRAMA..

...dar...Te rog...nu o transforma in tragedie.in astea nu stiu sa mi fac rolul.

duminică, 6 iulie 2008

Despre pixeli


Suntem sclavii imaginilor.Imagini mincinoase ale fericirii.Tu nu ma cunosti decat dintr un zambet pe care l am imprimat intr o zi pe un ecran.Un zambet care nici macar nu cred ca a avut o cauza.E ca un crochiu facut de un om talentat...dar nu de un artist.A avut urmari in schimb..
Ne modelam scenarii din cuvinte pe care computerul de creeaza din pixeli cand batem la tastatura.Asta e tot ce facem aici.Povesti.Nici macar nu sunt o actrita buna pentru ca am incetat de mult sa mai incerc.Sa mai incerc sa ma prefac.Pixelii se transforma in pori.Pentru ca mie imi place sa ma arunc in schitele pe care le desenez.Care schite? Niste foi albe.Patate din loc in loc de cafea si scrum.Apoi se transforma iar in pixeli,pori,pixeli,fum,pixeli.Le am amestecat de tot.Habar n am ce mai e real.
Povesti de diverse rezolutii..
Incepe prea jos si se termina prea sus.Orice.Totul.Dar se poate si mai rau.Ca atunci cand se opreste liftul intre etaje,cand o carte se termina abia cand credeai ca a inceput,cand versi tusul pe un desen aproape terminat...sau poate e mai rau cand se consuma tusul si nu mai ai cum sa l termini.
Nu sunt in stare de nimic momentan.In ultimul timp sentimentul de libertate mi s a accentuat periculos de mult..Unele cuvinte trec prin mine fara sa simt.Altele ma cutremura.

sâmbătă, 21 iunie 2008

pe valurile lumii [nu] plutesc.

Stau pe scaunul asta rosu dar de fapt nu sunt aici...
Dar ce vrei sa faci?Intoarce te..
Incerc sa descui usa cu un fir de iarba.M am lovit de atatea ori la cap incat mi s a incurcat blanita...
Vrei un pieptan?sau mai bine tai o. Nu cred ca mai reusesti sa o descurci...
Daca o sa creasca la fel?
Inseamna ca ai probleme nu prea vesele si nici prea verzi...
O singura virgula schimba intreaga poveste.
O secunda de neatentie si ai cazut in gol...
O secunda de neatentie si nu ai timp sa ma apuci de mana!
Te apuc de par,ne descurcam...Mai bine pune firul de iarba in pamant..lasa l sa creasca.. si cauta...altceva.poate un topor.
De ce sa sparg usa cand poti sa mi dai cheia?
Nici macar nu exista o usa de care trebuie sa treci.E doar in mintea ta..Ah.Si cheia...Ai lasat o sa zboare..Iar tu..Uite te la tine.Esti simpatica.Inca n ai invatat ca nu poti zbura cu aripile alea de fum...
Poate ca nu vreau sa zbor...
Ignoranto!Stai...Nu trece...Ai trecut.
Am trecut...
O sa treaca...
Uite te la mine...
Vad.Te ai aruncat..Ai trecut printr o plasa si acum esti numai fragmente.Bine ca nu avea model...Ti ar fi fost mai greu sa te ..aduni.
Nu,nu avea model,dar era aproape milimetrica.
Te pierzi.
Am trecut prin voi si mi ati oprit cu indiferenta cate o bucatica.
Cu cine vorbesti?La naiba...
Cu toti.Unii au fost mai lacomi.
Nu dramatiza,esti ridicola.
Da mi firul de iarba inapoi.
Stai ca suna telefonul...Dar nu al meu.E cald,dar nu e soare..Si tu nu stii sa te joci.
Iar tu lasi jocul neterminat.Mai furi si zarurile.Sa nu ne putem juca fara tine.
Sunt o egoista.
Da.Si te a batut prea mult vantul in timpul noptii.Mie mi place dimineata.E o metafora perfecta.
E un cliseu. Oricum,tie ti se pare ca e colorat,cand de fapt vezi totul monocrom.
Da,dar pot sa mi imaginez...
Ma enervezi!

duminică, 16 decembrie 2007

Thirteen



13.
Tind sa cred ca e numarul meu norocos.Sau cel putin,numarul de care ma simt cea mai legata.

Incepand de acum 2 ani, 6 luni si 17 zile,numarul 13 apare obsedant de des in viata mea.
Dar nu zilnic,nu constant.
Apare cu un anumit timp inainte sa se schimbe ceva important.

Pana acum "ceva"-urile au fost destul de importante.Am cunoscut persoane,locuri,sentimente,care mi au intors pe dos modul de gandire. Uneori chiar ma intreb daca m am schimbat in bine.Uneori ma intreb daca nu cumva totul e din cauza autosugestiei.
Chestiile au inceput in vara in care citeam carti de magie(nu,nu ma refer la Harry Potter,desi si asta era o pasiune de a mea),incercam sa fac spiritism si tot felul de alte chestii oculte.
.Am citit intr o carte un articol despre numarul 13,la care am dat deschizand cartea din intamplare.
La inceput ma cam speriau coincidentele,dar oricum nu aveam cum sa il evit.
Fara sa vreau,imaginea de numar ghinionist devenea din ce in ce mai vaga.
.apoi ma uitam mereu la ceas la si 13 sau fara 13(de cate 5-6 ori pe zi).
.ma asezam pe locurile cu numarul 13 (de exemplu la teatru,in autobuze) fara sa mi dau seama.
.(chiar acum cand m am uitat la ceas,gandindu ma cum sa scriu--->Schiţă salvată automat la 00:13 <-- e si 13). .anul asta am vazut prima ninsoare pe 13 decembrie. .pe 13 decembrie e ziua arcasului. .pe 13 se intampla chestii memorabile. In ultimul timp,dupa cateva luni,in care m am gandit ca asta a fost decat o perioada trecatoare,numarul 13 s a gandit sa se mute din nou la mine. I'm not afraid anymore.

joi, 13 septembrie 2007

Veche.asa cum e ea

Probabil ca fiecare are un loc special. Un loc in care iti place atat de tare,incat nu vrei sa stai acolo mai mult decat e nevoie,de frica sa nu i furi din magie.
Mie mi place Vama Veche.Dar nu cea pe care de cativa ani incoace o cunosc multi.Ci... VAMA care semana cu cea care era cu ceva timp in urma (ceva mai mult,ce i drept)..VECHE.
Cand ma uitam ta televizor la tot felul de reportaje si emisiuni despre Stufstock aveam si eu idei preconcepute in legatura cu Vama.Imi imaginam o gramada de tipi drogati care fac urat si o plaja napadita de gunoaie. Nu zic ca nu e asa.E asa..in zilele ei de "varf". De aia unii care merg prima oara acolo de 1 mai sau in zilele Stufstockului poate ca nu raman cu o parere prea buna.
Norocul meu ca am fost in septembrie si cu persoana perfecta.Initial vroiam doar sa "vizitam" faimosul sat,dupa care ne am razgandit si am ramas acolo pana s au terminat zilele de vacanta si evident,banii. Nu era foarte multa lume. Cateva corturi rasfirate pe plaja,cativa care stateau relaxati la "o bere",unii mai somnorosi care dormeau inca pe plaja in sacii de dormit,sau chiar pe nisip. Caci asta i spiritul de fapt.
Vii in Vama sa te detasezi de monotonia orasului,de aceleasi locuri in care mergi mereu,mereu, de oamenii plictisiti, de muzica proasta pe care o auzi (data cat mai tare) in majoritatea masinilor si la toate terasele. Altfel spus, mie mi place Vama datorita atmosferei relaxate, boeme. :) Care,in mare parte, este datorata marii,si a oamenilor.
Marii,pentru ca e un sentiment grozav sa adormi cu sunetul valurilor in urechi si atunci cand te trezesti sa vezi marea de cum deschizi fermoarul cortului. Si rasaritul e o chestie care merita asteptata. Sau..merita trezirea la cinci,cinci si putin.
Si atmosfera e datorata oamenilor care au inteles ce e defapt Vama. In septembrie,dupa ce a trecut nebunia Stufstockului,in Vama raman mai mult oamenii linistiti, un fel de farama a vamaiotilor de altadata. Toate cluburile sunt inchise, cate un tip mai canta pe plaja la chitara,restul stau si se bucura ca macar pentru cateva zile au scapat de stres si inhibitii,ca nu te arata nimeni cu degetul daca faci baie gol sau cine stie ce altceva iti mai trece prin cap.
Conteaza foarte mult cu cine ai ales sa imparti Vama si..de ce nu..si cortul. Pana si pescarusii sunt prietenosi,nisipul nu se lipeste enervant de tine, si aproape mereu auzi o melodie pe care o asculti cu drag.
Am mai fost in Vama de 1 mai si atunci lucrurile erau schimbate radical. Nu aveai loc sa stai cu cortul pe plaja sau daca gaseai un loc cat de cat in regula, nu aveai certitudinea ca o sa mai gasesti tot ce ai lasat in el. Si campingul nu se compara cu plaja,din nici un punct de vedere. In loc sa te trezesti intr un mod placut,ascultand marea, te trezeste vre un magar sau vreun cocos de prin curtile vecine. In loc sa dormi pe nisip,care cat de cat e moale,dormi pe o chestie care se vrea a fi iarba si daca mai si nimeresti noaptea pe niste pietre pe care le ai ratat cand ti ai montat cortul,nu ti ramane decat sa te intorci pe partea cealalta,sa te inghesui in vecinul de cort si sa induri. Sau..injuri..depinde de caz. Plaja e plina de gunoaie (de toate tipurile si provenientele), multi oameni,multa galagie.
In iunie-iulie , atmosfera e mai in regula,petrecerile la Stuf sunt dragute,mancarea la Soni e buna,desi e cam aglomerat, si mai sunt si cateva concerte.
Dar nu..Mie imi lipseste Vama din septembrie. Si mai am de asteptat un an..si o persoana.
PS.Care e locul tau special? da..tu..tu,care ai citit pana acum. :)