Un fel de dimineata verde..

I can t give up on my morning coffee and cigarettes..

Nu mi plac diminetile grabite..

As vrea sa pot sa mi aduc aminte ce visez. Suna alarma. Stop. Stau cateva momente si incerc sa mi adun franturile din vise si sa pun cap la cap povestea dar alarma mi a distras toata atentia. 

Azi noapte ma plimbam de pe acoperis pe acoperis. [Ma enerveaza ca uneori trezirea mea depinde de ceas..] 

Mi ar placea sa nu fie nevoie sa ne ridicam somnorosi din pat si sa facem intrecere in drum spre baie. Sa stam sa ne jucam cu soarele unul pe pielea celuilalt , sa ne uitam la chipurile abia trezite din visare. Sa ramanem in pat, sa bem cate o cafea amara. Atunci tigarile au arome pline de amintiri. [Ca si acum..totusi nu stiu care "noi"..acum sunt doar jumatate]

Imi plac diminetile cu farmec. 

Primavara sunt verzi si pline de ganduri care ma fac sa zambesc involuntar. Poate e din cauza ca soarele e mai cald.

La mare, dupa ce am dormit pe plaja sau in cort, cand ma trezesc primul lucru pe care imi vine sa il fac e sa ma dezbrac de tot inghetul de peste noapte si sa l gust pe cel al marii.

La munte, diminetile sunt linistite si pline de roua. [Frig...]  

Am baut de mult ultima gura de cafea [Inca mai simt gustul de fum..]

Acoperim vorbele cu fum..

Mi se pare aproape imposibil gandul ca ar trebui sa ma las de fumat..Nu e o nevoie fizica. Sangele meu nu urla disperat dupa o gura de nicotina. Asta ar fi fost cea mai fericita varianta.

Motivul... Am inceput sa fumez dintr o intamplare mai mult stupida si copilareasca.Fara motiv.

Intre timp un motiv a inceput sa prinda forma incet incet..Fumam pentru ca mi facea placere. Din cauza asta inca o fac. Imi place sa tin tigara in mana, imi place sa ma joc cu fumul..asta mi se pare chiar fascinant..imi place cum arata buzele atunci cand il suflu..imi place sa fumez stand pe marginea patului in intuneric..[cafeaua inainte e ca tigara de dupa...]..imi place sa fumez intr o gara,chiar daca astept sau nu un tren.. imi place senzatia de calm..in  pauza pe care o fac sa fumez nu mai ma gandesc la nimic altceva.Poate doar la faptul ca as vrea sa nu se termine atat de repede momentul. Fumul mi a invaluit de tot..mai intai plamanii,apoi mintea.

Asta e cea mai rea situatie si totusi ma bucur de ea in fiecare moment.. Nu am cum sa renunt in mod voit la o chestie care imi place, oricat de nociva ar fi ea.Nici un plasture,nici o guma de mestecat si nici o pastila nu exista pentru efectul asta. Am incercat sa ma gandesc la un inlocuitor dar oricate variante mi ar trece prin cap nici una nu pare cat de cat multumitoare. 

Am ajuns la concluzia ca..Nu..nu sunt dependenta de tutun si de substantele respective.Sunt dependenta de placere. Asta cred ca e cel mai mare viciu al meu.

"Nu ne mpotrivim legilor sfinte ale placerii..."

I could. I would… I shouldn’t.

Mai beau o cafea sa ma asigur ca nici in noaptea asta nu dorm.Ma pierd minute in sir printre vechi obiceiuri.Poze.Incerc sa gasesc ceva,habar nu am ce..Ma specializez in a pune intrebari la care stiu ca nu o sa primesc un raspuns..cel putin..nu un raspuns pe care as vrea sa il aud.

E momentul in care savurez orice particica de fum..fum pe care plamanii mei au obosit sa l mai asimileze.Cam acelasi lucru cu a incerca sa misc niste chestii care ar trebui sa stea pentru cateva clipe in repaus.

Imi aduc aminte cum stateam pe covor si in fata mi se derulau imagini. La care nu puteam sa ma opresc.Se schimbau prea repede si nu apucam sa ma concentrez la nici una din ele.Urmatoarea.Si iar..Iar le am uitat pe cele din urma. [Priveste..] Ma trezesc chicotind copilareste.. Peste tot e o aroma de alb. Zapada mi se rataceste prin par si mi se topeste printre degete. Totusi nu mi e frig. Ah..Acum sunt iar pe covor. [Zambete..] Cred ca pana la urma m am oprit la cea mai vesela imagine.

Doua cafele si am sentimentul ca o sa fiu mereu treaza. Fizic vorbind..  Si eu care credeam ca sunt singura care transforma lucrurile frumoase in drame, pentru o aparenta placere..Hai sa ne umplem golurile din stomac si sa ne dezlipim din blocajul momentului..

Cat arde un chibrit?

Un bat de chibrit e mic. Un bat de chibrit nu e singur aproape niciodata. Imi place sa le aprind si sa le privesc cum ard,desi e o placere relativa..aproape sadica.Am impresia ca niciodata nu ard suficient.. Si suficient e tot un cuvant cu sens relativ. La fel si raspunsul la intrebarea "Cat arde un chibrit?"

• "Putin.Mereu se stinge.E doar un chibrit.." link
  
• "Suficient cat sa aprind 7 tigari.."
• "Cat il lasi sa arda.Atat."
• "Atat cat mintea poate retine imaginea unuia care arde." link
  
• "Cat este oxigen." link
  
• "Pana se stinge."
• "30 de secunde.Cat sa ti pui o dorinta si sa aprinzi altul la fel.."
• "Cat vrei tu." [oare..?] link
  
• "Cat de la un cap la altul."
• "Cat tine flama." link
• "Timpul de ardere al unui chibrit e direct proportional cu lungimea acestuia (plus alti factori: modul in care e tinut,conditiile de mediu,miscare,modul de aprindere-obisnuit,cu aruncator de flacari etc.). Concluzie : cateva secunde."
• "Daca are conditii,poate sa arda toata Terra.Depinde cata energie are."
• "Pana l stingi sau pana te arzi." link
  
• "Pai depinde cate bete sunt in chibrit." link
  
• "Pana te gandesti 'Au...ce frige!'."
• "Invata ma pe de rost..o sa merit.Dar grabeste te,nu ai timp decat cat arde un chibrit..Daca nu,ma bag in sticla ce o scurg si ma arunc in mare..Care m o gasi,al ei sa fiu.." link
  

E cald si uneori focul zambeste.Cu betele de chibrit imi ard incet nelinistile,in culori calde..As vrea sa pot sa scriu mai multe,dar uneori nu ma pot rezuma la cuvinte..Chibriturile sunt diferite pentru fiecare dintre noi.Uneori ard,uneori nu reusim sa le aprindem..