Cuvinte.semnificatii..

Am impresia ca sentimentul pe care l am cand sunt indragostita e ca mecanismul unui ceas. ceasul meu se opreste mult in jurul unei ore sau al unui minut,dar uneori porneste din nou.brusc. 

sunt unele ore in care nu se intampla nimic si poate din cauza asta.

cred ca important e ce ramane in momentul ala din timp ,spatiu si suflet... dupa ce limbile ceasului au trecut peste..  mai departe.

si pana cand se tot repeta procesul? e frustrant. sa nu mai imi dau seama cum functioneaza propriul meu mecanism.parca mereu ii descopar cate o noua rotita...sau chiar ii adaug cate una sa nu l pot invata niciodata pe de rost..

deja nu mai imi dau seama ce e real .. cunosc conceptul de "a fi indragostit" dar mi se pare ca uneori ma indepartez de el foarte mult.. adica prea mult..incat nu prea mai imi dau seama de diferenta intre "a fi" si "a avea impresia ca sunt"...

Aseara mi a fost dor.sau cel putin asta era cuvantul  care imi venea in cap cand ma gandeam..dar poate nu a fost decat in capul meu...

de fapt aveam sentimentul ala..ca as fi vrut sa fie langa mine in momentul ala..acum nu mai il simt... nu stiu daca se poate numi dor...cred ca unor cuvinte le dau uneori o semnificatie mult prea mare..

DOR ~uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorinta de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. ~ de parinti. 2) Suferinta din dragoste; dorinta de a revedea persoana iubita.

..dar nu era nici un sentiment de melancolie , nici unul de tristete... era doar o dorinta si un zambet involuntar..

Cand ma gandesc la parinti sau la unii prieteni e un dor trist... am impresia ca nu pot sa petrec cat timp as vrea cu unele persoane.. marea majoritate a timpului sunt singura..daca as putea sa am o lume ..in care sa am adunate la un loc toate persoanele pe care vreau sa le am mereu aproape... 

Eu visez color.

Mergeam pe undeva printr o padure.era o senzatie sufocanta de claustrofobie. am facut dreapta.  am uitaaat.am uitat.[a sunat alarma..]

Am visat mereu. Noaptea intru in cealalta viata.

Uneori ele se intrepatrund.Vietile.. Cred ca au la mijloc o dunga ca cele trasate cu piciorul pe nisip, care se sterge atunci cand ploua sau cand bate vantul mai tare. Atunci visele sunt atat de complexe si realiste incat uneori nu mi dau seama exact in ce realitate traiesc..  

Observ,traiesc..Tot felul de simboluri,emotii,sentimente,vorbe.. din vise care mai devreme sau mai tarziu se materializeaza in viata reala. Nu am putut niciodata sa mi controlez visele si ..nici nu cred ca as vrea sa o pot face.

Mereu am crezut in latura mea .. neobisnuita. Asta aduce ca bonus si o serie de intamplari dubioase pe care nici acum nu stiu sa le interpretez cum trebuie.  Uneori ma ajuta, dar de cele mai multe ori ma simt coplesita de ele..

I could. I would… I shouldn’t.

Mai beau o cafea sa ma asigur ca nici in noaptea asta nu dorm.Ma pierd minute in sir printre vechi obiceiuri.Poze.Incerc sa gasesc ceva,habar nu am ce..Ma specializez in a pune intrebari la care stiu ca nu o sa primesc un raspuns..cel putin..nu un raspuns pe care as vrea sa il aud.

E momentul in care savurez orice particica de fum..fum pe care plamanii mei au obosit sa l mai asimileze.Cam acelasi lucru cu a incerca sa misc niste chestii care ar trebui sa stea pentru cateva clipe in repaus.

Imi aduc aminte cum stateam pe covor si in fata mi se derulau imagini. La care nu puteam sa ma opresc.Se schimbau prea repede si nu apucam sa ma concentrez la nici una din ele.Urmatoarea.Si iar..Iar le am uitat pe cele din urma. [Priveste..] Ma trezesc chicotind copilareste.. Peste tot e o aroma de alb. Zapada mi se rataceste prin par si mi se topeste printre degete. Totusi nu mi e frig. Ah..Acum sunt iar pe covor. [Zambete..] Cred ca pana la urma m am oprit la cea mai vesela imagine.

Doua cafele si am sentimentul ca o sa fiu mereu treaza. Fizic vorbind..  Si eu care credeam ca sunt singura care transforma lucrurile frumoase in drame, pentru o aparenta placere..Hai sa ne umplem golurile din stomac si sa ne dezlipim din blocajul momentului..

plin de fum..fara somn

Pastile.Spital. Bani.Vise bolnave... Am adormit iar in metrou.Trebuia sa cobor acum doua statii.La naiba..[N adormi! Fa ceva..Scrie.Termina ti cuvintele,ideile..]..Sunt niste vise foarte reale dar le uit in urmatoarele 10 secunde dupa ce deschid ochii.. Plec in Japonia..

Atentie,se inchid..[ochii..]nu..nu.. usile,sunt atat de obosita..Iar era sa adorm. Niste scotch sa mi lipesc pleoapele ,va rog. Trei secunde ..Am impresia ca nu mai stiu ce e cu mine. Nu mi dau seama ca am adormit, decat cand ma trezesc si decorul e altul..Nu..De fapt decorul e acelasi, personajele sunt diferite. Am nevoie de cateva momente ca sa mi dau seama unde sunt ,ce caut acolo si ce trebuie sa fac. E ca si cum..Nu..

Imi pierd capul..Am inceput sa aud voci,muzica din desene animate si am mai si intarziat.In minte mi se deruleaza tot felul de imagini.. Gara..Dunhill-urile au aroma de Braila si ciocolata e norocoasa. Sa nu te ntreci cu mine in aiureala ca o sa te miri si tu cat de greu e sa iesi cu capul din norii astia grosi odata ce ai intrat suficient de adanc..Vrei sa nu mai stii de tine? Nesomnul dauneaza grav luciditatii.

Prostii..Prostii..

Despre pixeli

Suntem sclavii imaginilor.Imagini mincinoase ale fericirii.Tu nu ma cunosti decat dintr un zambet pe care l am imprimat intr o zi pe un ecran.Un zambet care nici macar nu cred ca a avut o cauza.E ca un crochiu facut de un om talentat...dar nu de un artist.A avut urmari in schimb..
Ne modelam scenarii din cuvinte pe care computerul de creeaza din pixeli cand batem la tastatura.Asta e tot ce facem aici.Povesti.Nici macar nu sunt o actrita buna pentru ca am incetat de mult sa mai incerc.Sa mai incerc sa ma prefac.Pixelii se transforma in pori.Pentru ca mie imi place sa ma arunc in schitele pe care le desenez.Care schite? Niste foi albe.Patate din loc in loc de cafea si scrum.Apoi se transforma iar in pixeli,pori,pixeli,fum,pixeli.Le am amestecat de tot.Habar n am ce mai e real.
Povesti de diverse rezolutii..
Incepe prea jos si se termina prea sus.Orice.Totul.Dar se poate si mai rau.Ca atunci cand se opreste liftul intre etaje,cand o carte se termina abia cand credeai ca a inceput,cand versi tusul pe un desen aproape terminat...sau poate e mai rau cand se consuma tusul si nu mai ai cum sa l termini.
Nu sunt in stare de nimic momentan.In ultimul timp sentimentul de libertate mi s a accentuat periculos de mult..Unele cuvinte trec prin mine fara sa simt.Altele ma cutremura.

pe valurile lumii [nu] plutesc.

Stau pe scaunul asta rosu dar de fapt nu sunt aici...
Dar ce vrei sa faci?Intoarce te..
Incerc sa descui usa cu un fir de iarba.M am lovit de atatea ori la cap incat mi s a incurcat blanita...
Vrei un pieptan?sau mai bine tai o. Nu cred ca mai reusesti sa o descurci...
Daca o sa creasca la fel?
Inseamna ca ai probleme nu prea vesele si nici prea verzi...
O singura virgula schimba intreaga poveste.
O secunda de neatentie si ai cazut in gol...
O secunda de neatentie si nu ai timp sa ma apuci de mana!
Te apuc de par,ne descurcam...Mai bine pune firul de iarba in pamant..lasa l sa creasca.. si cauta...altceva.poate un topor.
De ce sa sparg usa cand poti sa mi dai cheia?
Nici macar nu exista o usa de care trebuie sa treci.E doar in mintea ta..Ah.Si cheia...Ai lasat o sa zboare..Iar tu..Uite te la tine.Esti simpatica.Inca n ai invatat ca nu poti zbura cu aripile alea de fum...
Poate ca nu vreau sa zbor...
Ignoranto!Stai...Nu trece...Ai trecut.
Am trecut...
O sa treaca...
Uite te la mine...
Vad.Te ai aruncat..Ai trecut printr o plasa si acum esti numai fragmente.Bine ca nu avea model...Ti ar fi fost mai greu sa te ..aduni.
Nu,nu avea model,dar era aproape milimetrica.
Te pierzi.
Am trecut prin voi si mi ati oprit cu indiferenta cate o bucatica.
Cu cine vorbesti?La naiba...
Cu toti.Unii au fost mai lacomi.
Nu dramatiza,esti ridicola.
Da mi firul de iarba inapoi.
Stai ca suna telefonul...Dar nu al meu.E cald,dar nu e soare..Si tu nu stii sa te joci.
Iar tu lasi jocul neterminat.Mai furi si zarurile.Sa nu ne putem juca fara tine.
Sunt o egoista.
Da.Si te a batut prea mult vantul in timpul noptii.Mie mi place dimineata.E o metafora perfecta.
E un cliseu. Oricum,tie ti se pare ca e colorat,cand de fapt vezi totul monocrom.
Da,dar pot sa mi imaginez...
Ma enervezi!

Thirteen

13.
Tind sa cred ca e numarul meu norocos.Sau cel putin,numarul de care ma simt cea mai legata.

Incepand de acum 2 ani, 6 luni si 17 zile,numarul 13 apare obsedant de des in viata mea.
Dar nu zilnic,nu constant.
Apare cu un anumit timp inainte sa se schimbe ceva important.

Pana acum "ceva"-urile au fost destul de importante.Am cunoscut persoane,locuri,sentimente,care mi au intors pe dos modul de gandire. Uneori chiar ma intreb daca m am schimbat in bine.Uneori ma intreb daca nu cumva totul e din cauza autosugestiei.
Chestiile au inceput in vara in care citeam carti de magie(nu,nu ma refer la Harry Potter,desi si asta era o pasiune de a mea),incercam sa fac spiritism si tot felul de alte chestii oculte.
.Am citit intr o carte un articol despre numarul 13,la care am dat deschizand cartea din intamplare.
La inceput ma cam speriau coincidentele,dar oricum nu aveam cum sa il evit.
Fara sa vreau,imaginea de numar ghinionist devenea din ce in ce mai vaga.
.apoi ma uitam mereu la ceas la si 13 sau fara 13(de cate 5-6 ori pe zi).
.ma asezam pe locurile cu numarul 13 (de exemplu la teatru,in autobuze) fara sa mi dau seama.
.(chiar acum cand m am uitat la ceas,gandindu ma cum sa scriu--->Schiţă salvată automat la 00:13 <-- e si 13). .anul asta am vazut prima ninsoare pe 13 decembrie. .pe 13 decembrie e ziua arcasului. .pe 13 se intampla chestii memorabile. In ultimul timp,dupa cateva luni,in care m am gandit ca asta a fost decat o perioada trecatoare,numarul 13 s a gandit sa se mute din nou la mine. I'm not afraid anymore.

Telepathy

Sa zbor.Sa cant.Sa merg in Vama.Sa am timp.Sa numai traiesc atat de mult in vise.Sa ating Nirvana.Sa imi doresc ceva cu tot sufletul.Sa numai ma simt singura.Sa numai ma gandesc la atatea chestii deodata si sa ma ratacesc.Sa numai fiu atat de naiva.Sa raman totusi copil.

Mi am amintit de o intamplare ciudata din Vama.Dupa un concert a venit la mine un tip si m a luat de mana.Eu am ramas blocata,pentru ca nu ma asteptam.Mai ales pentru ca tipul avea parul foarte lung si parea venit de undeva de prin anii 60-70 cand se dezvolta miscarea hippie.
M a intrebat daca sunt bine cu atata caldura incat nu am putut sa i spun ca nu,desi in momentul ala ma simteam total pierduta. Cred ca "da"-ul meu nu a fost prea convingator (nu prea ma pricep sa mint.si nici nu imi place) si aveam impresia ca se formase o legatura ciudata intre noi.Eu ma simteam ca si cum as fi fost hipnotizata si doar atat am putut sa spun.Era ca si cum cand m a luat de mana a putut automat sa imi citeasca sentimentele. Dupa cateva secunde,mi a zis sa nu ma sperii si sa ma eliberez de toate gandurile. In noaptea aia am dormit linistita.