Jocul care ne bantuia copilaria..

Acum cateva nopti , in timp ce incercam sa adorm , in camera era un intuneric compact ..si mi a venit in cap imaginea unui joc din copilarie, care in momentele respective imi crestea adrenalina si sentimentul de frica mai mult decat cele mai de groaza filme cu boxele date la maxim.

“Omul negru”.. Pana si numele suna macabru.. Niciodata nu am stiut cine e acest “personaj” , fiecare isi crea propria imagine in minte, pornind de la cateva randuri de poveste .. stateam toti intr un cerc,tinandu ne de mana, si strigam in cor niste cuvinte care ne dadeau fiori.. “omul negru” era evident tot cineva din grupul nostru,care statea ghemuit dar care brusc parca se transforma intr un monstru din cosmarurile noastre de copii. Langa el,un altul care ii era..complice..ii soptea o ora la care sa se ridice si sa inhate pe cine prindea mai rapid..

 -Copii, copii veniti la masã..
-Ne e fricã de Omul Negru!

-Ce mãnânci?
-Carne de om..
-Ce bei?
-Sânge de om.
-Pe ce dormi?
-Pe un pat dintr o mie de ace..

-Si ce vrei?

-Sa va mananc!!

 

Omul Negru la ora 1 n a venit..
Omul Negru la ora 2 n a venit..
Omul Negru la ora 3 n a venit..

......

Omul negru la ora “x” a... venit!!!

 

Atunci era momentul cel mai terifiant din tot jocul…Cand micul monstru se ridica urland si incepea sa ne alerge..Urland ,dar nu mai tare ca noi , posibilele “victime” care alergam fiecare cat puteam de repede, asteptand parca din moment in moment sa fim incoltiti de o creatura dubioasa..

Daca eram prinsi, ne transformam noi insine in cosmarul celorlalti si era foarte interesant sa citesti frica in ochii lor..

 

Chiar daca stiu ca e un joc si ca practic “Omul negru” e tot unul dintre noi, cred ca si acum m ar speria ideea de a fi..vanata de el..

Desen.fantezii.pensula.joc.culori..

In camera e semiintuneric.. Ei ii place sa picteze doar noaptea cu sevaletul inconjurat de lumanari. Culorile sunt mult mai calde si dorintele transpuse pe panza aproape ca … ard.

Foc.S a aprins.Fum. A ramas cateva momente nemiscata , cu tigara intr o mana si cu pensula in cealalta. Incepuse desenul cu mult timp in urma dar parca nu vroia sa l termine.

El .. Toarna vin in pahare. Inca mai era o sticla nedesfacuta..In locul ala e atat de intuneric incat daca ar fi intrat cineva in camera nu ar fi observat o decat pe ea.Imbracata intr o camasa alba aproape desfacuta..in camasa lui,care acum era ca o parte din desen.

Ii place sa o priveasca cum , prinsa in jocul culorilor nu mai e atenta la nimic altceva..  cum uneori nervoasa tranteste pensulele , amesteca acuarelele cu mana , isi aprinde cate o tigara si inca o data vrea sa renunte. Inca o data,dar niciodata nu o face..

“Sterge ti zambetul ala ironic de pe fata.. “

“Imi place sa vad cum te chinui..”

“Poate vrei sa te colorez” rade si arunca in el cu o pensula.

El..Nu zice nimic.Se ridica.. Ia pensula plina de rosu de jos.. Ea ramane nemiscata. Ii prinde parul, i l umple de culoare si o strange in brate.

“O sa l terminam impreuna.”

“Sau facem altul nou.Avem o bucata de panza prea monotona..” Ia cearsaful alb de pe pat si il intinde pe jos.

Ea incepe sa se plimbe pe fiecare parte a corpului lui cu o pensula..O lasa pe jos si amesteca nuantele cu mana.Din cand in cand se aprindea cate o lumina puternica pe strada..in camera nu mai e chiar asa de intuneric.Atunci se puteau observa zambetele.

Afara se aude un”Poc” ..Ea se sperie si il strange cu degetele..de spate..."ce nebunie"...apoi iar liniste..se auzeau toate..tresaririle..rasuflarile...Ar fi vrut sa tipe.dar..era atat de liniste incat..tot ce a facut a fost sa il muste tare de gat....si...el sa o zgarie pe spate. apoi..

apoi..erau..amandoi..un..trup..un.ritm..un sarut..o senzatie..si la sfarsit un cearsaf colorat.

“mai tu ,mai eu , mai noi ca niciodata…”

pe valurile lumii [nu] plutesc.

Stau pe scaunul asta rosu dar de fapt nu sunt aici...
Dar ce vrei sa faci?Intoarce te..
Incerc sa descui usa cu un fir de iarba.M am lovit de atatea ori la cap incat mi s a incurcat blanita...
Vrei un pieptan?sau mai bine tai o. Nu cred ca mai reusesti sa o descurci...
Daca o sa creasca la fel?
Inseamna ca ai probleme nu prea vesele si nici prea verzi...
O singura virgula schimba intreaga poveste.
O secunda de neatentie si ai cazut in gol...
O secunda de neatentie si nu ai timp sa ma apuci de mana!
Te apuc de par,ne descurcam...Mai bine pune firul de iarba in pamant..lasa l sa creasca.. si cauta...altceva.poate un topor.
De ce sa sparg usa cand poti sa mi dai cheia?
Nici macar nu exista o usa de care trebuie sa treci.E doar in mintea ta..Ah.Si cheia...Ai lasat o sa zboare..Iar tu..Uite te la tine.Esti simpatica.Inca n ai invatat ca nu poti zbura cu aripile alea de fum...
Poate ca nu vreau sa zbor...
Ignoranto!Stai...Nu trece...Ai trecut.
Am trecut...
O sa treaca...
Uite te la mine...
Vad.Te ai aruncat..Ai trecut printr o plasa si acum esti numai fragmente.Bine ca nu avea model...Ti ar fi fost mai greu sa te ..aduni.
Nu,nu avea model,dar era aproape milimetrica.
Te pierzi.
Am trecut prin voi si mi ati oprit cu indiferenta cate o bucatica.
Cu cine vorbesti?La naiba...
Cu toti.Unii au fost mai lacomi.
Nu dramatiza,esti ridicola.
Da mi firul de iarba inapoi.
Stai ca suna telefonul...Dar nu al meu.E cald,dar nu e soare..Si tu nu stii sa te joci.
Iar tu lasi jocul neterminat.Mai furi si zarurile.Sa nu ne putem juca fara tine.
Sunt o egoista.
Da.Si te a batut prea mult vantul in timpul noptii.Mie mi place dimineata.E o metafora perfecta.
E un cliseu. Oricum,tie ti se pare ca e colorat,cand de fapt vezi totul monocrom.
Da,dar pot sa mi imaginez...
Ma enervezi!