miercuri, 15 octombrie 2008

am o mie de baloane colorate..

Amintiri dintr o primavara cu miros de piersici..

Sunt sus.Undeva in conservator e soare si bate usor vantul.e aproape perfect.e o terasa de unde totul in jur se vede verde..as sta aici pana ar stinge cineva soarele..

As vrea ca pana atunci sa mi topeasca toate senzatiile si dorintele care implica ceea ce el a numit "un duo vicios"..vicios si care creeaza o dependenta usor suparatoare..oare chiar ne ghidam inconstient si ne cream un drum aparent minunat,catre lucrurile pe care nu le putem avea? Chestii care imi dau o permanenta senzatie de fericire neconditionata..o senzatie pe care o simt atat de puternic ..si dusa pana la extrem doare..

Doare poate pentru ca imi dau seama ca nu o sa o pot pastra decat pana rasare soarele intr o gara.. undeva intr un oras plin de amintiri.

Si stiu ca nu doar eu,jumatate din iluzoriul “noi”..nu doar eu am simtit o.. in tine radia in fiecare clipa,secunda,in fiecare celula si vorba pe care o spuneai.vroiai ca si mine sa o pastrezi o vesnicie dar erai constient ca e doar o chestie perfecta care dintr o serie de motive dubioase nu va dura. Stiai ...si totusi mi ai alimentat sentimentele ...si mi ai ascuns totul ,chiar daca stangaci..totusi perfect.Acum de ce ma chemi si inainte sa ajung... te ascunzi? Atat de frumos ai pus un val peste toate lucrurile care se intamplau de fapt,incat nu am putut sa nu te iert ..si chiar daca era un val transparent eu nu am avut puterea sa ma apropii prea mult de el ,de frica sa nu vad ce e inauntru.Sunt o lasa.. Acum sunt ca o jucarie care nu mai functioneaza.Candva m ai luat de jos,mi ai pus baterii noi si ai avut grija.. Nu ai apucat sa mi le si consumi,poate era mai bine daca o faceai...

Soarele e puternic. Dar nu suficient de puternic ca sa sparga balonul in forma de inima pe care l am umflat impreuna. Dar de astazi o sa incerc sa ii dau drumul sa zboare..

Tu crezi ca eu ma joc aici?tortureaza ma artistic.. Imi place sa fie...DRAMA..

...dar...Te rog...nu o transforma in tragedie.in astea nu stiu sa mi fac rolul.

sâmbătă, 6 septembrie 2008

Mii de trenuri.Poveste cu vise.

-M am pierdut..
-Cum asa? Doar sunt cu tine..
-Ma simt brusc mutata in alte spatii si dimensiuni. Nu e nimeni aici. Aici..nu exista nimic. Nici pamant, nici cer, nici iarba, nici nori.
-Ma auzi?
-Dar de ce nu te vad?
-Pentru ca ai ochii inchisi..
-Ba..pe mine ma vad. Doar pe mine..
-Asculta printre cuvinte. Ai putut candva.
-Nu mai pot..Eu..Nu mai cred in nimic. Ce ma fac?
-Inveti..Sa crezi.

Intr o gara nu ai cum sa fii actor. Aici e mult verde vesel. E si un nor mic, in care se ascunde soarele cand ii este prea cald. Noaptea e senin...
In gara asta opresc toate trenurile, candva. Unele mai putin, altele pentru totdeauna. M am urcat pe rand in fiecare, dar m am intors mereu in gara. Rapid, Accelerat...mult prea Personal. Imi place uneori sa ma plimb singura, dar nu intelege gresit.. Doar uneori.
M am intors mereu, pentru ca aici e liniste.. Un fel de stare calma..de regasire.
In cafeneaua din spate, pe jumatate pe intuneric, pe jumatate plutind in fum si aburi de cafea, oamenii isi contureaza dorintele... Undeva, nu il vezi decat rar, dar e aproape imposibil sa ii ramai indiferent... Undeva, el canta pe rand la diferite instrumente.. E in gara de cand am ajuns prima data aici, si cel mai mult imi place cum canta la trompeta...
Asta este gara viselor, dar ai grija ... Chiar si in frumos poti sa te pierzi.. Atat de usor.


- Dar nu stiu in ce tren sa ma urc..
- Ai rabdare...Ai sa ti dai seama. Trenul potrivit nu pleaca niciodata fara tine..

miercuri, 3 septembrie 2008

Cat arde un chibrit?


Un bat de chibrit e mic. Un bat de chibrit nu e singur aproape niciodata. Imi place sa le aprind si sa le privesc cum ard,desi e o placere relativa..aproape sadica.Am impresia ca niciodata nu ard suficient.. Si suficient e tot un cuvant cu sens relativ. La fel si raspunsul la intrebarea "Cat arde un chibrit?"

  • "Putin.Mereu se stinge.E doar un chibrit.." link
  • "Suficient cat sa aprind 7 tigari.."
  • "Cat il lasi sa arda.Atat."
  • "Atat cat mintea poate retine imaginea unuia care arde." link
  • "Cat este oxigen." link
  • "Pana se stinge."
  • "30 de secunde.Cat sa ti pui o dorinta si sa aprinzi altul la fel.."
  • "Cat vrei tu." [oare..?] link
  • "Cat de la un cap la altul."
  • "Cat tine flama." link
  • "Timpul de ardere al unui chibrit e direct proportional cu lungimea acestuia (plus alti factori: modul in care e tinut,conditiile de mediu,miscare,modul de aprindere-obisnuit,cu aruncator de flacari etc.). Concluzie : cateva secunde."
  • "Daca are conditii,poate sa arda toata Terra.Depinde cata energie are."
  • "Pana l stingi sau pana te arzi." link
  • "Pai depinde cate bete sunt in chibrit." link
  • "Pana te gandesti 'Au...ce frige!'."
  • "Invata ma pe de rost..o sa merit.Dar grabeste te,nu ai timp decat cat arde un chibrit..Daca nu,ma bag in sticla ce o scurg si ma arunc in mare..Care m o gasi,al ei sa fiu.." link
E cald si uneori focul zambeste.Cu betele de chibrit imi ard incet nelinistile,in culori calde..As vrea sa pot sa scriu mai multe,dar uneori nu ma pot rezuma la cuvinte..Chibriturile sunt diferite pentru fiecare dintre noi.Uneori ard,uneori nu reusim sa le aprindem..

duminică, 6 iulie 2008

Despre pixeli


Suntem sclavii imaginilor.Imagini mincinoase ale fericirii.Tu nu ma cunosti decat dintr un zambet pe care l am imprimat intr o zi pe un ecran.Un zambet care nici macar nu cred ca a avut o cauza.E ca un crochiu facut de un om talentat...dar nu de un artist.A avut urmari in schimb..
Ne modelam scenarii din cuvinte pe care computerul de creeaza din pixeli cand batem la tastatura.Asta e tot ce facem aici.Povesti.Nici macar nu sunt o actrita buna pentru ca am incetat de mult sa mai incerc.Sa mai incerc sa ma prefac.Pixelii se transforma in pori.Pentru ca mie imi place sa ma arunc in schitele pe care le desenez.Care schite? Niste foi albe.Patate din loc in loc de cafea si scrum.Apoi se transforma iar in pixeli,pori,pixeli,fum,pixeli.Le am amestecat de tot.Habar n am ce mai e real.
Povesti de diverse rezolutii..
Incepe prea jos si se termina prea sus.Orice.Totul.Dar se poate si mai rau.Ca atunci cand se opreste liftul intre etaje,cand o carte se termina abia cand credeai ca a inceput,cand versi tusul pe un desen aproape terminat...sau poate e mai rau cand se consuma tusul si nu mai ai cum sa l termini.
Nu sunt in stare de nimic momentan.In ultimul timp sentimentul de libertate mi s a accentuat periculos de mult..Unele cuvinte trec prin mine fara sa simt.Altele ma cutremura.

sâmbătă, 21 iunie 2008

pe valurile lumii [nu] plutesc.

Stau pe scaunul asta rosu dar de fapt nu sunt aici...
Dar ce vrei sa faci?Intoarce te..
Incerc sa descui usa cu un fir de iarba.M am lovit de atatea ori la cap incat mi s a incurcat blanita...
Vrei un pieptan?sau mai bine tai o. Nu cred ca mai reusesti sa o descurci...
Daca o sa creasca la fel?
Inseamna ca ai probleme nu prea vesele si nici prea verzi...
O singura virgula schimba intreaga poveste.
O secunda de neatentie si ai cazut in gol...
O secunda de neatentie si nu ai timp sa ma apuci de mana!
Te apuc de par,ne descurcam...Mai bine pune firul de iarba in pamant..lasa l sa creasca.. si cauta...altceva.poate un topor.
De ce sa sparg usa cand poti sa mi dai cheia?
Nici macar nu exista o usa de care trebuie sa treci.E doar in mintea ta..Ah.Si cheia...Ai lasat o sa zboare..Iar tu..Uite te la tine.Esti simpatica.Inca n ai invatat ca nu poti zbura cu aripile alea de fum...
Poate ca nu vreau sa zbor...
Ignoranto!Stai...Nu trece...Ai trecut.
Am trecut...
O sa treaca...
Uite te la mine...
Vad.Te ai aruncat..Ai trecut printr o plasa si acum esti numai fragmente.Bine ca nu avea model...Ti ar fi fost mai greu sa te ..aduni.
Nu,nu avea model,dar era aproape milimetrica.
Te pierzi.
Am trecut prin voi si mi ati oprit cu indiferenta cate o bucatica.
Cu cine vorbesti?La naiba...
Cu toti.Unii au fost mai lacomi.
Nu dramatiza,esti ridicola.
Da mi firul de iarba inapoi.
Stai ca suna telefonul...Dar nu al meu.E cald,dar nu e soare..Si tu nu stii sa te joci.
Iar tu lasi jocul neterminat.Mai furi si zarurile.Sa nu ne putem juca fara tine.
Sunt o egoista.
Da.Si te a batut prea mult vantul in timpul noptii.Mie mi place dimineata.E o metafora perfecta.
E un cliseu. Oricum,tie ti se pare ca e colorat,cand de fapt vezi totul monocrom.
Da,dar pot sa mi imaginez...
Ma enervezi!

duminică, 18 mai 2008

Atunci cand..


Cand te trezesti in bratele cuiva drag si asta ar fi inca unul din momentele ce ai vrea sa dureze o vesnicie....cand bei o cafea dimineata in timp ce devi una cu soarele....cand stai pe plaja cu o bere n mana si tot ce vrei sa auzi e sunetul marii....cand imbratisezi pe cineva cu toata fiinta incat aproape vi se amesteca particulele....cand simti ca ai tot timpul din lume si ca nu il irosesti...cand iti dai seama ca sunt cateva persoane in jurul tau carora chiar le pasa....cand ai atata energie si pur si simplu te urci in tren fara sa te sperie necunoscutul....cand faci pe cineva sa zambeasca si i simti bucuria de care esti "vinovat"....cand faci entuziasmat,o serie de lucruri,fara sa te gandesti in primul rand la tine....cand te culci plin de ganduri care te fac sa adormi cu zambetul pe buze.

Viata e minunata.

duminică, 16 decembrie 2007

Thirteen



13.
Tind sa cred ca e numarul meu norocos.Sau cel putin,numarul de care ma simt cea mai legata.

Incepand de acum 2 ani, 6 luni si 17 zile,numarul 13 apare obsedant de des in viata mea.
Dar nu zilnic,nu constant.
Apare cu un anumit timp inainte sa se schimbe ceva important.

Pana acum "ceva"-urile au fost destul de importante.Am cunoscut persoane,locuri,sentimente,care mi au intors pe dos modul de gandire. Uneori chiar ma intreb daca m am schimbat in bine.Uneori ma intreb daca nu cumva totul e din cauza autosugestiei.
Chestiile au inceput in vara in care citeam carti de magie(nu,nu ma refer la Harry Potter,desi si asta era o pasiune de a mea),incercam sa fac spiritism si tot felul de alte chestii oculte.
.Am citit intr o carte un articol despre numarul 13,la care am dat deschizand cartea din intamplare.
La inceput ma cam speriau coincidentele,dar oricum nu aveam cum sa il evit.
Fara sa vreau,imaginea de numar ghinionist devenea din ce in ce mai vaga.
.apoi ma uitam mereu la ceas la si 13 sau fara 13(de cate 5-6 ori pe zi).
.ma asezam pe locurile cu numarul 13 (de exemplu la teatru,in autobuze) fara sa mi dau seama.
.(chiar acum cand m am uitat la ceas,gandindu ma cum sa scriu--->Schiţă salvată automat la 00:13 <-- e si 13). .anul asta am vazut prima ninsoare pe 13 decembrie. .pe 13 decembrie e ziua arcasului. .pe 13 se intampla chestii memorabile. In ultimul timp,dupa cateva luni,in care m am gandit ca asta a fost decat o perioada trecatoare,numarul 13 s a gandit sa se mute din nou la mine. I'm not afraid anymore.